Boala Lyme (Borelioza) - Ce este, Cauze, Simptome și Tratament

Boala Lyme (Borelioza) - Ce este, Cauze, Simptome și Tratament

1. Ce este boala Lyme (Borelioza)?
2. Ce cauzează boala Lyme și care este mecanismul de transmitere?
3. Este boala Lyme contagioasă?
4. Cum să îndepărtezi o căpușă și ce să faci dacă ai fost mușcat?
5. Care sunt simptomele și cum se manifestă boala Lyme?
6. Care sunt factorii de risc pentru boala lyme?
7. Cum este diagnosticată boala Lyme?
8. Care sunt tratamentele pentru boala Lyme?
9. Care sunt complicațiile care pot apărea la boala Lyme?
10. Cine tratează Boala Lyme?
11. Cât de bine este diagnosticată boala Lyme?
12. Metode de prevenire ale bolii Lyme?
13. Concluzie

Ce este boala Lyme (Borelioza)?

Boala Lyme, cunoscută și sub numele de borelioză, este o infecție cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă la om prin mușcătura unei căpușe infectate. Simptomele inițiale includ, de obicei, o erupție cutanată caracteristică în jurul mușcăturii, febră, dureri de cap și oboseală. Dacă nu este tratată, infecția poate afecta articulațiile, inima și sistemul nervos.

Boala Lyme este cunoscută și sub denumirile de infecție Lyme sau borelioză Lyme, ambele reprezintă diverse aspecte ale aceleași afecțiuni. Termenul "infecție Lyme" subliniază caracterul infecțios al bolii, în timp ce "borelioză Lyme" evidențiază agentul patogen specific, Borrelia burgdorferi. Indiferent de denumirea folosită, diagnosticarea și tratamentul prompt sunt cruciale pentru a preveni complicațiile severe.

Termenul "Lyme" provine de la orașul Lyme din statul Connecticut, SUA, unde boala a fost identificată pentru prima dată la mijlocul anilor 1970. Mai mulți copii și adulți din această zonă au început să prezinte simptome similare, iar investigațiile medicale au dus la descoperirea acestei boli.

Ce cauzează boala Lyme și care este mecanismul de transmitere?

Boala Lyme este cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi și, mai rar, de alte specii de Borrelia, precum Borrelia mayonii. Această bacterie este transmisă la oameni prin mușcătura căpușelor infectate, în special a căpușelor din genul Ixodes, cunoscute și sub numele de căpușele de cerb sau căpușele cu picioare negre​.

Mecanismul de transmitere:

• Mușcătura de căpușă: Căpușa se atașează de pielea gazdei (om sau animal) pentru a se hrăni cu sânge. În cazul în care căpușa este infectată cu Borellia burgdorferi, în timpul hrănirii, bacteriile pot fi transmise în sângele gazdei​.
• Durata atașării: Riscul de infecție crește semnificativ dacă căpușa rămâne atașată de piele timp de 36-48 de ore sau mai mult. Îndepărtarea căpușei în primele 24 de ore poate reduce considerabil riscul de transmitere a bolii​ (CDC)​​.

Nu toate căpușele sunt infectate cu bacteria Borrelia burgdorferi. Procentul de căpușe infectate variază semnificativ în funcție de regiune și de specie. De exemplu, în unele zone din SUA, precum sud-estul Statelor Unite, căpușele Ixodes scapularis (căpușa de cerb) aproape niciodată nu sunt infectate, în timp ce în alte zone, procentul poate ajunge până la 50%​ (CDC)​​​. În Olanda, un studiu a arătat că aproximativ 14.7% dintre căpușele testate erau pozitive pentru Borrelia burgdorferi​ (BioMed Central)​.

În România, datele despre boala Lyme sunt monitorizate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Aici incidența bolii Lyme variază în funcție de regiune și de sezon, cu un număr mai mare de cazuri raportate în lunile de vară, când activitatea căpușelor este maximă.

De exemplu, în anul 2022, au fost raportate 850 de cazuri suspecte de boală Lyme​. Numărul cazurilor confirmate a reprezentat 59% din numărul total al cazurilor intrate în sistemul național de supraveghere.

Numărul total al cazurilor raportabile la CNSSP (526) a fost cu 31% mai mare față de media celor 5 ani pre-pandemici. Cea mai mare rată a incidenței a fost înregistrată în județul Sibiu, urmat de județul Maramureș, cu numere mult mai mari decât în celelalte județe.

Este boala Lyme contagioasă?

Nu, boala Lyme nu este contagioasă. Ea nu se transmite de la om la om prin contact direct, sărut, atingere sau prin alte forme de contact uman obișnuit. Infecția cu Borrelia burgdorferi, bacteria care cauzează boala Lyme, se realizează exclusiv prin mușcătura căpușelor infectate. Studiile care au explorat alte căi de transmitere, inclusiv transmiterea sexuală, nu au furnizat deocamdată rezultate concludente care să susțină această ipoteză.

Cum să îndepărtezi o căpușă și ce să faci dacă ai fost mușcat?

În primul rând, ar trebui să consulți un medic pentru îndepărtarea căpușei și pentru a primi recomandările adecvate. Evită metode precum ulei, vaselină, alcool sau foc pentru îndepărtarea căpușei, deoarece acestea pot determina căpușa să elibereze mai multe fluide infectate. Dacă un medic nu este disponibil, urmează pașii de mai jos:

1. Îndepărtarea căpușei:

• Pregătește echipamentul: Ai nevoie de o pensetă cu vârf subțire
• Prinde căpușa: Folosește penseta pentru a prinde căpușa cât mai aproape de piele, fără a strânge corpul căpușei.
• Trage ușor, dar ferm: Trage încet și constant, fără a răsuci sau smuci. Evită să zdrobești căpușa, deoarece astfel pot fi eliberate fluide infectate în sângele tău.
• Curăță zona mușcăturii: După îndepărtarea căpușei, curăță zona mușcăturii și mâinile cu apă și săpun și cu alcool sanitar.
• Depozitează căpușa: Păstrează căpușa într-un recipient etanș pentru eventuale teste ulterioare de laborator.

2. După îndepărtarea căpușei:

• Consultă un medic: Dacă observi orice simptome neobișnuite, cum ar fi erupții cutanate, febră, dureri de cap, oboseală sau dureri musculare, consultă un medic. Acestea pot fi semne ale bolii Lyme sau ale altor infecții transmise de căpușe.
• Monitorizează zona mușcăturii: Verifică locul mușcăturii zilnic timp de câteva săptămâni pentru semne de infecție sau erupții cutanate.
• Precauții suplimentare: Nu folosi metode precum ulei, vaselina, alcool sau foc pentru îndepărtarea căpușei, deoarece aceste metode pot determina căpușa să elibereze mai multe fluide infectate.

Îndepărtarea corectă și promptă a căpușei și monitorizarea atentă după mușcătură sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Dacă rămâne o parte din căpușă în piele (cum ar fi capul sau trompa), nu încerca să le scoți cu un ac sau alt obiect ascuțit, deoarece acest lucru poate agrava rana și poate crește riscul de infecție.

Cel mai recomandat în acest caz este să consulți un medic pentru îndepărtarea completă a căpușei și pentru a primi recomandările adecvate.

Care sunt simptomele și cum se manifestă boala Lyme?

Boala Lyme prezintă o mulțime de simptome, care pot varia în funcție de stadiul infecției. Simptomele se împart în trei faze principale: incipientă, diseminată și persistentă.

Simptomele fazei incipiente (3-30 zile după mușcătura de căpușă):

• Eritem migrator: O erupție cutanată caracteristică, care apare la aproximativ 70-80% dintre persoanele infectate. Aceasta începe ca o mică pată roșie la locul mușcăturii, se extinde treptat și poate ajunge până la 30 cm în diametru. Erupția poate avea un aspect de "ochi de bou" și nu este, de obicei, dureroasă sau pruriginoasă.
• Simptome asemănătoare gripei: Febră, frisoane, dureri de cap, oboseală, dureri musculare și articulare și ganglioni limfatici umflați​.

Simptomele fazei diseminate (zile până la luni după mușcătura de căpușă):

• Dureri de cap severe și rigiditate a gâtului.
• Erupții cutanate suplimentare: erupții similare cu eritemul migrator, dar mai mici.
• Paralizie facială (paralizia Bell).
• Artrită cu dureri articulare severe și inflamații, în special la genunchi și alte articulații mari.
• Palpitații și ritm cardiac neregulat (cardita Lyme).
• Episoade de amețeală sau dificultăți de respirație.
• Inflamația creierului și a măduvei spinării.
• Dureri nervoase și senzații de arsură sau furnicături în mâini și picioare​.

Simptomele fazei persistente (luni până la ani după mușcătura de căpușă):

• Artrită cronică: Durere și inflamație severă, mai ales la genunchi.
• Probleme neurologice: Encefalopatie, neuropatie periferică, dificultăți de concentrare și de memorie​.

Care sunt factorii de risc pentru boala lyme?

Factori de risc principali:

• 1. Locația geografică:
  • Persoanele care locuiesc sau petrec timp în zone cunoscute pentru prevalența căpușelor.
  • În Europa, riscul este crescut în zonele împădurite și cu vegetație densă.
  • În România, riscul este crescut în județele Sibiu și Maramureș, deoarece aici au fost raportate mult mai multe cazuri de boală Lyme decât în alte județe.
  • Persoanele care lucrează în aer liber, cum ar fi fermierii, pădurarii, grădinarii și lucrătorii în construcții, au un risc crescut de a fi expuse căpușelor infectate datorită naturii muncii lor.
• 2. Activități în aer liber:
  • Persoanele care desfășoară activități în aer liber, cum ar fi drumețiile, campingul, grădinăritul sau vânătoarea, au un risc crescut de a fi mușcate de căpușe infectate​​.
• 3. Purtarea hainelor neadecvate:
  • Expunerea pielii, cum ar fi purtarea hainelor scurte sau neacoperite adecvat, poate crește riscul de mușcături de căpușe​.
• 4. Animale de companie:
  • Animalele de companie care petrec timp în aer liber pot aduce căpușe în casă, expunând astfel membrii familiei la risc​​.
• 5. Sezonul:
  • Activitatea căpușelor este maximă în lunile de primăvară și vară, așa că riscul de a contracta boala Lyme este mai mare în aceste perioade​.

Cum este diagnosticată boala Lyme?

Diagnosticarea bolii Lyme implică o combinație de evaluare clinică și teste de laborator pentru a confirma infecția. Medicul folosește informațiile despre simptome și istoricul de expunere, împreună cu teste specifice de sânge și alte analize pentru a stabili diagnosticul corect. Iată cum se desfășoară acest proces:

1. Evaluarea clinică

Istoricul medical și simptomele:

• Medicul întreabă despre simptomele tale: De exemplu, dacă ai avut febră, dureri de cap, oboseală, dureri musculare și articulare sau ganglioni limfatici umflați.
• Întrebări despre activitățile recente: Dacă ai fost în zone unde sunt cunoscute cazuri de boala Lyme, cum ar fi păduri sau locuri cu iarbă înaltă, și dacă ai fost mușcat de căpușe.

Examinarea fizică:

• Verificarea pentru eritem migrator: Aceasta este o erupție cutanată caracteristică ce apare în jurul mușcăturii de căpușă, având adesea un aspect de "ochi de bou" (o pată roșie cu centru clar).
• Alte semne fizice: Medicul va căuta alte simptome precum inflamația articulațiilor, paralizie facială (paralizia Bell) și semne de infecție.

2. Teste de laborator

Testele serologice:

• Testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay):
  • Scop: Detectează anticorpii produși de sistemul imunitar împotriva bacteriei Borrelia burgdorferi.
  • Cum funcționează: Se prelevează o probă de sânge și se analizează pentru prezența anticorpilor specifici. Dacă rezultatul este pozitiv sau neconcludent, se trece la următorul test pentru confirmare.
• Testul Western blot:
  • Scop: Confirmă rezultatele testului ELISA.
  • Cum funcționează: Se separă proteinele din Borrelia burgdorferi și se verifică reacția acestora cu anticorpii din sângele pacientului. Este mai specific și ajută la eliminarea falselor rezultate pozitive.

Testele moleculare:

• PCR (Polymerase Chain Reaction):
  • Scop: Detectează ADN-ul bacteriei în lichidul sinovial (din articulații) sau în lichidul cefalorahidian (din jurul creierului și măduvei spinării).
  • Cum funcționează: Este util mai ales în cazurile de artrită Lyme sau neuroborelioză, dar nu este folosit frecvent pentru că sângele conține puține bacterii, ceea ce poate duce la rezultate negative false.

Deoarece căpușele pot transmite și alte boli, medicii pot efectua teste suplimentare pentru detectarea altor agenți patogeni, cum ar fi Anaplasma, Babesia sau virusul Powassan.

Costul acestor analize de confirmare variază între aproximativ 140 și 500 Lei, în funcție de laboratorul ales și de tipul de analiză necesară. În România, laboratoarele unde se efectuează teste moleculare de tip PCR pentru detectarea Borreliei includ Centrul Borrelia (Borrelia Centrum) din București, Bioclinica, Synevo și MedLife, însă Centrul Borrelia se remarcă printr-o gamă mai avansată și variată de analize în domeniu, fiind un laborator specializat în astfel de investigații.

Care sunt tratamentele pentru boala Lyme?

Tratamentul pentru boala Lyme implică utilizarea de antibiotice și alte terapii pentru a elimina bacteria Borrelia burgdorferi din organism și pentru a gestiona simptomele și complicațiile asociate.

Înainte de a prezenta principalele opțiuni de tratament pentru fiecare stadiu al bolii Lyme, vă invităm să urmăriți un scurt video în care Dr. Csep Andrei explică stadiile bolii.

Tratamente pentru stadiile incipiente ale bolii Lyme:

• Doxiciclină: Utilizată frecvent pentru adulți și copii cu vârsta peste 8 ani, administrată pe o perioadă de 10-21 de zile.
• Amoxicilină: Preferată pentru copii mai mici, femei însărcinate și persoane care nu pot lua doxiciclină. Tratamentul durează între 14 și 21 de zile.
• Cefuroxim: Alternativă pentru cei alergici la peniciline, administrată timp de 14-21 de zile​.

Tratament pentru stadiile avansate ale bolii Lyme:

• Antibiotice intravenoase: În cazurile severe, în special când boala afectează sistemul nervos central, se utilizează ceftriaxona sau cefotaxima pe o durată de 14-28 de zile.
• Tratament simptomatic: Medicamente antiinflamatoare pentru controlul durerii și inflamației articulațiilor, precum și medicamente pentru simptomele neurologice​.

Terapia cu oxigen hiperbaric - o abordare revoluționară:

Boala Lyme este greu tratabilă, cel mai adesea necesitând cure prelungite de antibiotice în doze mari. Studii recente dovedesc că terapia hiperbarică poate reprezenta o alternativă de tratament și un foarte bun tratament adjuvant pentru boala Lyme, în special în cazurile refractare. Terapia hiperbarică implică inhalarea oxigenului pur într-o cameră specială presurizată.

Utilizarea terapiei cu oxigen hiperbaric a devenit tot mai populară în întreaga lume pentru tratarea formelor cronice ale bolii Lyme, această metodă bazându-se pe faptul că oxigenul pătrunde în spațiile dintre celule și în țesuturi, în general, slab oxigenate și afectate de boală. Terapia cu oxigen hiperbaric, creează un mediu ostil pentru supraviețuirea Borrelia, datorită efectelor sale bactericide și bacteriostatice, acționând sinergic cu tratamentul antibiotic și alte terapii integrative. Astfel, ciclul de viață al acestei bacterii este întrerupt, deoarece, nu poate supraviețui în astfel de condiții.

Nivelul crescut de oxigen în sânge ajută la vindecarea țesuturilor afectate și la combaterea infecțiilor bacteriene, inclusiv Borrelia burgdorferi. Oxigenul hiperbaric reduce inflamația și poate ajuta la ameliorarea durerii și a disconfortului în articulații și mușchi. Există dovezi că terapia hiperbarică poate ajuta la recuperarea funcției neurologice afectate de boala Lyme, ameliorând simptome precum durerea neuropatică, amorțeala și dificultățile cognitive.

Studiul condus de Dr. William Fife la Texas A&M University a arătat că terapia hiperbarică cu oxigen poate aduce îmbunătățiri semnificative în tratamentul bolii Lyme, în special pentru pacienții cu simptome persistente. 91 de pacienți cu boala Lyme au fost tratați la Texas A&M, dintre care 75 au completat tratamentul cu HBOT, primind între 40 și 120 de sesiuni de oxigenoterapie hiperbarică. Toți pacienții, cu excepția a 7 dintre ei, au experimentat o îmbunătățire semnificativă sau dispariția completă a simptomelor, cu efecte durabile între trei luni și șase ani. Deși sunt necesare studii suplimentare, există posibilitatea ca, fiind un organism microaerofil, spirocheta Borrelia burgdorferi să fie eradicată prin utilizarea terapiei hiperbarice cu oxigen. Cu o durată a tratamentului variind între 40 și 120 de sesiuni în studiu, doar un număr mic de pacienți nu a avut îmbunătățiri semnificative. Există o șansă destul de mare ca, cu o durată suficient de mare a tratamentului, majoritatea pacienților să ajungă la dispariția completă a simptomelor pozitive ale bolii Lyme.

Pentru a înțelege pe deplin terapia hiperbară și eficiența sa în boala Lyme, vă invităm să citiți acest ghid complet. Veți găsi răspunsuri la toate întrebările, detalii despre întregul proces, dar și informații despre costuri.

Clinica Hyperbarium este unul dintre cele mai avansate și moderne centre de medicină hiperbară din România, specializată și în tratarea bolii Lyme. Întregul personal este instruit și certificat conform standardelor europene, iar medicii echipei au competențe în medicina hiperbară. Directorul medical al clinicii este Dr. Ciprian Sturz, medic chirurg specializat în chirurgie generală, chirurgie viscerală și de urgență, cu 15 ani de experiență în Germania.

Parte dintr-o serie de evenimente gratuite organizate de către Clinica Hyperbarium, evenimentul organizat în iunie 2024 a reunit profesioniști și experți în boli infecțioase și neurologie pentru a discuta și a împărtăși strategii inovatoare și eficiente de tratament pentru boala Lyme. Prezentările au abordat progrese în cercetarea medicală, gestionarea simptomelor și manifestărilor bolii, precum și integrarea noilor tehnologii și tratamente în practica clinică.

Puteți urmări un scurt rezumat al evenimentului, mai jos.

Dacă aveți simptome ale bolii Lyme sau simptome persistente după tratament, vă încurajăm să programați o consultație pentru a explora opțiunile de tratament care nu doar pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, dar și pot obține o vindecare totală.

Gestionarea simptomelor post-tratament:

• Sindromul post-Lyme: Unele persoane continuă să experimenteze simptome precum oboseala, durerea și dificultățile cognitive după tratamentul antibiotic. Aceste cazuri pot necesita terapii suplimentare pentru gestionarea simptomelor. Terapia hiperbarică cu oxigen poate ajuta la reducerea inflamației, îmbunătățirea oxigenării țesuturilor și recuperarea funcțiilor neurologice, oferind o ameliorare semnificativă pentru pacienții cu sindrom post-Lyme.
• Reabilitare: Terapia fizică și ocupațională poate ajuta la recuperarea funcționalității în cazul complicațiilor musculo-scheletale și neurologice​.

Tratament specific pentru diverse manifestări:

• Artrita Lyme: Tratamentul poate include antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) sau corticosteroizi în cazurile severe pentru a reduce inflamația.
• Cardita Lyme: Poate necesita monitorizare cardiacă atentă și, în cazurile grave, implantarea unui pacemaker temporar pentru a controla ritmul cardiac​.

Care sunt complicațiile care pot apărea la boala Lyme?

Boala Lyme poate duce la complicații grave dacă nu este tratată la timp. Aceste complicații pot afecta diferite sisteme ale corpului și pot avea consecințe pe termen lung. Iată o descriere detaliată a principalelor complicații care pot apărea la boala Lyme:

Complicații neurologice:

• Paralizie facială (paralizia Bell): Pierderea temporară a tonusului muscular pe una sau ambele părți ale feței.
• Meningită Lyme: Inflamația meningelor, cauzând dureri de cap severe și rigiditate a gâtului.
• Radiculopatie: Durere intensă, amorțeală și slăbiciune musculară din cauza inflamației rădăcinilor nervoase​.

Complicații cardiace:

• Aritmii (bătăi neregulate ale inimii): Inima poate bate prea repede, prea încet sau neregulat, provocând senzații de „fluturare” în piept sau leșin.
• Bloc atrioventricular: Încetinirea sau blocarea semnalelor electrice ale inimii, ceea ce poate necesita implantarea unui pacemaker​.

Complicații musculo-scheletale:

• Artrita Lyme: Inflamație cronică a articulațiilor, cel mai frecvent la genunchi, provocând durere și umflături severe​.

Complicații pe termen lung:

• Encefalopatie Lyme: Probleme cognitive, inclusiv confuzie, pierderi de memorie și dificultăți de concentrare.
• Neuropatie periferică: Afectarea nervilor periferici care provoacă dureri, amorțeală și slăbiciune în mâini și picioare​​.

Alte complicații:

• Sindromul post-Lyme: Simptome persistente și debilitante, precum durerea, oboseala și dificultățile cognitive, care continuă să afecteze pacienții mult timp după tratamentul antibiotic. Acest sindrom cronic, asemănător cu sindromul de oboseală cronică și fibromialgia, poate afecta sever calitatea vieții pe termen lung.