Ghid complet despre boli respiratorii și oxigenoterapia hiperbară

Boli ale plămânilor și ale sistemului respirator

1. Cele mai frecvente boli respiratorii
   • Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
   • Astmul bronșic
   • Cancerul pulmonar
   • Pneumonia
   • Infecții virale severe (COVID-19 și altele)
2. Boli profesionale pulmonare
3. Boli pulmonare rare
4. Beneficiile terapiei cu oxigen hiperbaric pentru afecțiunile pulmonare
5. Sfaturi pentru prevenție, stil de viață și importanța recuperării

Plămânii și sistemul respirator joacă un rol vital în oxigenarea organismului, însă sunt vulnerabili la o gamă largă de boli. Afecțiunile pulmonare variază de la infecții acute, precum pneumonia, până la boli cronice ca astmul sau BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică). Aceste boli respiratorii sunt foarte răspândite și reprezintă o cauză majoră de suferință și mortalitate la nivel global. De exemplu, BPOC este a patra cauză de deces la nivel mondial, provocând 3,5 milioane de decese în 2021 (aprox. 5% din totalul deceselor). Pe lângă impactul asupra sănătății, bolile pulmonare afectează calitatea vieții pacienților, îngreunând activitățile cotidiene precum mersul, urcatul scărilor sau chiar vorbitul prelungit.

Cele mai frecvente boli respiratorii

Bolile respiratorii frecvente includ atât afecțiuni cronice, cât și acute.Ce sunt, cum se manifestă, care sunt cauzele și impactul lor, sunt întrebări a căror răspuns sunt primul pas spre un diagnostic corect, tratament corespunzător şi viaţă îndestulătoare, lipsită de frica unui nou atac al bolii.

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)

BPOC, cunoscută și ca boală pulmonară obstructivă cronică, este o afecțiune progresivă caracterizată prin limitarea persistentă a fluxului de aer prin căile respiratorii. Practic, BPOC este un termen umbrelă ce include bronșita cronică (inflamația cronică a bronhiilor, cu tuse productivă persistentă) și emfizemul pulmonar (distrugerea alveolelor și pierderea elasticității plămânilor). Pacienții cu BPOC acuză de obicei dificultăți de respirație (dispnee), tuse cronică (de obicei cu spută) și oboseală. În timp, aceste simptome se agravează, iar episoadele acute de exacerbări (agravări bruște) pot fi periculoase și necesită adesea spitalizare.

Principalul factor de risc pentru BPOC este fumatul de țigări. Peste 70% din cazurile de BPOC în țările dezvoltate sunt atribuite fumatului. Expunerea îndelungată la poluarea aerului (inclusiv fumul din locuințe cauzat de arderea biomasei sau cărbunelui) și expunerile profesionale la praf, fum și substanțe chimice pot contribui de asemenea la apariția BPOC. Un factor genetic rar, deficitul de alfa-1 antitripsină, poate predispune la emfizem la vârste tinere, însă marea majoritate a pacienților cu BPOC au un istoric semnificativ de expunere la fum.

BPOC este o problemă majoră de sănătate publică. La nivel global, a devenit a patra cauză principală de deces. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în 2021 boala a provocat 3,5 milioane de decese (aproximativ 5% din totalul deceselor la nivel mondial), ceea ce evidențiază severitatea impactului său. De asemenea, BPOC este responsabilă pentru pierderea semnificativă a calității vieții și a capacității de muncă, fiind a opta cauză principală de ani trăiți cu dizabilitate la nivel global. În România, prevalența BPOC la adulți este estimată în jur de 8-9%. Un studiu epidemiologic din 2012 a găsit o prevalență de 9,3%, însă mai puțin de jumătate dintre cazuri erau diagnosticate, semn că boala este subdiagnosticată. Aceasta înseamnă că multe persoane trăiesc cu BPOC fără să știe, atribuind simptomele înaintării în vârstă sau „lipsei de condiție fizică”.

Trebuie să ştiţi că BPOC nu se vindecă, dar simptomele și evoluția bolii pot fi ameliorate prin tratament și modificarea stilului de viață. Renunțarea la fumat este cea mai importantă măsură, chiar și după mulți ani de fumat, oprirea fumatului încetinește degradarea funcției pulmonare și reduce severitatea simptomelor. Tratamentul medical include bronhodilatatoare (medicamente inhalatorii care dilată căile aeriene), corticosteroizi inhalatori (pentru a reduce inflamația), oxigenoterapie în cazurile avansate și participarea la programe de reabilitare pulmonară. Reabilitarea pulmonară este un program supravegheat de exerciții, consiliere nutrițională și educație care s-a dovedit că îmbunătățește considerabil toleranța la efort, dispneea și calitatea vieții pacienților cu BPOC. În plus, vaccinarea anuală antigripală și vaccinarea antipneumococică sunt recomandate pacienților cu BPOC pentru a preveni infecțiile respiratorii ce pot provoca exacerbări severe.

Astmul bronșic

Astmul este o boală cronică inflamatorie a căilor aeriene, caracterizată prin hiper-reactivitate bronșică: bronhiile se îngustează episodic sub influența diferiților factori declanșatori, ceea ce duce la crize de respirație șuierătoare (wheezing), tuse, senzație de constricție toracică și dificultăți de respirație. Spre deosebire de BPOC, obstrucția căilor aeriene în astm este reversibilă (spontan sau cu tratament). Astmul poate apărea la orice vârstă, dar este cea mai frecventă boală cronică la copii.

La nivel global, se estimează că astmul afectează peste 300 de milioane de persoane. Datele OMS arată că în 2016 existau circa 339 de milioane de cazuri și aproape 420 de mii de decese atribuite astmului. Cele mai multe decese prin astm apar la adulții vârstnici și în țările cu venituri reduse, unde accesul la medicamente și îngrijire este limitat. În România, prevalența astmului este estimată la aproximativ 4–5% din populației.

Astmul are de obicei o componentă alergică sau atopică. Crizele pot fi declanșate de expunerea la alergeni (praf, polen, mucegai, păr de animale), infecții respiratorii, efort fizic, aer rece sau chiar stres. De asemenea, poluarea aerului și fumatul (inclusiv fumatul pasiv) pot agrava astmul sau pot precipita apariția acestuia. Există și o predispoziție genetică, astfel, dacă părinții sunt astmatici sau atopici, riscul de astm la copii este mai mare.

Deși astmul nu se vindecă propriu-zis, cu un tratament adecvat și evitarea factorilor declanșatori, majoritatea pacienților pot ajunge la un bun control al astmului și pot duce o viață normală. Tratamentul de bază include medicamente inhalatorii: bronhodilatatoare cu acțiune rapidă (pentru ameliorarea imediată a simptomelor în criză) și medicamente de fond, precum corticosteroizii inhalatori și bronhodilatatoarele cu durată lungă (pentru a preveni crizele și inflamația pe termen lung). Educația pacientului este esențială, iar fiecare persoană cu astm ar trebui să aibă un plan de acțiune scris, care să descrie ce medicamente să ia zilnic, cum să își monitorizeze starea (de exemplu cu peak flow metrul) și ce să facă dacă apare o criză severă. De asemenea, identificarea și evitarea pe cât posibil a alergenilor sau iritanților cunoscuți (cum ar fi praful, fumul de țigară) contribuie la prevenirea simptomelor. Empatia și comunicarea medic-pacient sunt importante: pacienții trebuie încurajați că, deși astmul este cronic, cu o îngrijire bună pot avea o viață activă și normală.

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar are un impact devastator. Conform datelor GLOBOCAN 2020, la nivel mondial au fost estimate 2,2 milioane de cazuri noi de cancer pulmonar și aproape 1,8 milioane de decese cauzate de această boală numai în anul 2020. Astfel, cancerul pulmonar reprezintă aproximativ 18% din totalul deceselor prin cancer, fiind pe primul loc ca mortalitate dintre toate cancerele. În România, cancerul bronhopulmonar este, de asemenea, printre cele mai frecvente tipuri de cancer și cea mai importantă cauză de deces prin cancer la bărbați (în mare parte din cauza ratei ridicate a fumatului în deceniile trecute). Din păcate, ratele de supraviețuire în cancerul pulmonar rămân scăzute: supraviețuirea globală la 5 ani este doar în jur de 15–20%, deoarece multe cazuri sunt diagnosticate târziu. Acest lucru subliniază importanța prevenției (în special renunțarea la fumat) și a depistării precoce. Pentru fumători sau foști fumători cu risc înalt, programele de screening (cum ar fi tomografia computerizată cu doze mici) pot ajuta la depistarea timpurie a unor cancere pulmonare într-un stadiu operabil.

Există două tipuri majore de cancer pulmonar: cancerul pulmonar cu celule mici (o formă mai agresivă, de obicei legată strâns de fumat) și cancerul pulmonar fără celule mici (care include adenocarcinomul, carcinomul scuamos etc., și care reprezintă majoritatea cazurilor). Simptomele pot fi inițial subtile sau nespecifice – tuse persistentă, expectorație cu sânge (hemoptizie), durere toracică surdă, respirație îngreunată – motiv pentru care deseori diagnosticul se pune în stadii avansate, după ce cancerul s-a extins și la alte organe.

În fazele incipiente, cancerul pulmonar este “mut”, adică nu provoacă semne evidente. Pe măsură ce tumora crește, pot apărea:

• Tuse persistentă, aparent fără motiv, diferită de tusea obișnuită a pacientului (de exemplu, un fumător cu tuse cronică observă că aceasta s-a schimbat – a devenit aproape constantă sau are un alt caracter).
• Expectorație cu sânge (hemoptizie): chiar și striurile de sânge în spută trebuie investigate imediat.
• Dureri în piept – un junghi persistent sau o durere surdă, care nu se ameliorează, poate sugera invazia pleurei sau a peretelui toracic de către tumoră.
• Respirație dificilă și wheezing unilateral – dacă o tumoră blochează parțial o bronhie principală, se pot auzi șuierături în acea parte și pacientul are senzația de lipsă de aer.
• Răgușeală persistentă – implicarea nervului laringeu recurent de către un cancer de apex pulmonar stâng poate da voce răgușită.
• Simptome generale: scădere ponderală inexplicabilă (10-15 kg în câteva luni), pierderea apetitului, oboseală marcată. Uneori apar dureri de oase, dureri de cap, sau alte simptome datorate metastazelor (de exemplu, metastazele cerebrale pot cauza tulburări neurologice).

Trebuie spus că multe dintre aceste simptome apar și în alte boli mai puțin grave; însă combinația lor la un pacient fumător sau expus la factori de risc trebuie să ridice imediat suspiciunea de cancer pulmonar și să conducă la investigații imagistice (radiografie, CT toracic) și consult pneumologic/oncologic.

Cancerul pulmonar, depistat în stadii avansate, are un prognostic foarte prost. Supraviețuirea la 5 ani în stadiul IV (metastatic) este sub 10% , pe când dacă ar fi descoperit în stadiul I (tumoră mică, localizată) supraviețuirea la 5 ani poate depăși 70%. Din păcate, peste 70% din cancerele pulmonare sunt diagnosticate în stadiile III–IV, când opțiunile curative sunt limitate. Acest lucru explică și de ce cancerul pulmonar este ucigașul numărul 1 între cancere: la nivel mondial și național provoacă cele mai multe decese de cancer.

Tratamentul cancerului pulmonar este complex și personalizat, în funcție de stadiul bolii și tipul histologic. Chirurgia este opțiune curativă în stadiile incipiente, constând în rezecții precum lobectomia sau pneumonectomia, urmate uneori de chimioterapie adjuvantă. Radioterapia, inclusiv varianta stereotactică (SBRT), este indicată pentru cazuri inoperabile sau cu scop paliativ. Chimioterapia, esențială în formele avansate, poate fi administrată pre- sau post-operator și are rol atât curativ, cât și simptomatic. Terapia țintită utilizează medicamente care blochează mutații genetice specifice (EGFR, ALK, ROS1 etc.), iar imunoterapia, prin inhibitori de puncte de control imun (ex. pembrolizumab, nivolumab), activează sistemul imunitar pentru combaterea celulelor tumorale. Îngrijirea paliativă rămâne crucială pentru menținerea calității vieții, prin controlul simptomelor (durere, dispnee, anxietate) și suport psiho-emoțional și nutrițional.

Pneumonia

Pneumonia este o infecție a plămânilor (mai exact a alveolelor pulmonare, unde are loc schimbul de gaze) care provoacă inflamație și umplerea alveolelor cu lichid (puroi). Poate fi cauzată de bacterii (de exemplu Streptococcus pneumoniae – pneumococul – este cea mai frecventă bacterie responsabilă), virusuri (gripa, virusul sincițial respirator, sau chiar SARS-CoV-2 – virusul care cauzează COVID-19) ori, mai rar, fungi. Pneumonia poate afecta un lob pulmonar întreg (pneumonie lobară) sau zone mai mici difuze (bronhopneumonie). Simptomele tipice includ febră mare, frisoane, tuse cu expectorație (uneori ruginie sau cu striuri de sânge), durere toracică ascuțită la respirație (datorită iritației pleurei) și dificultăți de respirație. La vârstnici, manifestările pot fi atenuate sau atipice (confuzie, scăderea marcată a apetitului, fără febră înaltă).

Pneumonia este una dintre cele mai comune infecții severe. La nivel global, rămâne o cauză principală de deces, mai ales la extremele de vârstă (copii mici și vârstnici). În 2019, pneumoniile au cauzat circa 2,5 milioane de decese în lume – ceea ce echivalează cu un deces la fiecare 13 secunde. Este de asemenea principala cauză infecțioasă de deces la copiii sub 5 ani, provocând aproximativ 740.000 de decese infantile în 2019, majoritatea în țări cu resurse limitate. În țările dezvoltate, datorită antibioticelor și vaccinurilor, mortalitatea la copii a scăzut mult, însă pneumonia rămâne periculoasă pentru vârstnici și pentru cei cu sistem imunitar slăbit. În România, mii de persoane sunt internate anual cu pneumonie, în special în sezonul rece, și din păcate încă apar decese, în special la pacienții cardiaci sau cu boli pulmonare preexistente.

Infecții virale severe (COVID-19 și altele)

Infecțiile virale respiratorii sunt foarte frecvente (răcelile obișnuite, gripa etc.), însă uneori un virus poate provoca forme de boală deosebit de grave, cu afectare pulmonară severă. Cel mai relevant exemplu contemporan este COVID-19, boala cauzată de noul coronavirus SARS-CoV-2 apărut la sfârșitul anului 2019. În decurs de câteva luni, acesta s-a răspândit global, declanșând o pandemie care a dus la milioane de îmbolnăviri și decese. COVID-19 este în esență o pneumonie virală foarte contagioasă, care la un procent din pacienți evoluează spre sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS) – o insuficiență respiratorie severă, ce necesită adesea ventilație mecanică în terapie intensivă. Până în prezent (2025), în România s-au înregistrat peste 3,5 milioane de cazuri confirmate de COVID-19 și aproape 69.000 de decese asociate acestei boli (date cumulate). În toată lumea, pandemia a provocat un impact fără precedent asupra sistemelor sanitare și societății.

Varietatea manifestărilor în infecția cu SARS-CoV-2 este foarte mare, de la cazuri asimptomatice, la forme ușoare (asemănătoare unei gripe) și până la forme critice. Simptomele uzuale includ febră, frisoane, tuse seacă, dureri în gât, oboseală, dureri musculare, dureri de cap și pierderea mirosului (anosmia) sau gustului. Dacă virusul afectează plămânii, apare dificultatea de respirație (dispnee), care se poate agrava rapid în decurs de 5-10 zile de la debut. La examenul radiologic, mulți pacienți dezvoltă “opacități în sticlă mată” difuze pe plămâni, corespondent al inflamației acute.

Formele severe de COVID-19 pot evolua spre insuficiență respiratorie acută, necesitând oxigen în doze mari sau chiar intubație și ventilație mecanică. Un aspect îngrijorător este că COVID-19 nu afectează doar plămânii, ci poate produce cheaguri de sânge (tromboze, embolii), afectare cardiacă (miocardită), renală, neurologică și altele, mai ales în cazurile grave. De asemenea, bărbații par a fi mai vulnerabili decât femeile, la fel și anumite grupuri etnice. În schimb, copiii și tinerii făceau de obicei forme ușoare, deși nu erau excluse complicațiile (ex. sindrom inflamator multisistemic post-COVID la copii, rar dar grav).

În prezent, nu există un “leac minune” care să vindece COVID-19 instantaneu. Tratamentul constă într-un ansamblu de măsuri: izolarea pacientului, monitorizarea funcțiilor vitale și terapia de susținere. Cei mai mulți (forme ușoare/moderate) se tratează acasă cu hidratare, odihnă, vitamine (C, D, zinc – deși beneficiul lor e disputat), antitermice (paracetamol) pentru febră. Antivirale specifice precum remdesivir, molnupiravir sau paxlovid (nirmatrelvir/ritonavir) și-au dovedit parțial eficacitatea în a scurta durata bolii și a reduce complicațiile, mai ales dacă sunt administrate în primele zile de la debut, la pacienți cu risc crescut. Corticoterapia (dexametazonă) administrată în spital la pacienții cu necesar de oxigen a fost un pas important – reduce mortalitatea prin atenuarea furtunii de citokine (reacția inflamatorie exagerată a organismului la virus). În formele critice, pe lângă ventilație mecanică, s-au folosit medicații precum tocilizumab (blocant de interleukină-6) pentru a ține în frâu inflamația. Anticoagulantele (heparina) erau și ele administrate profilactic, deoarece COVID-19 predispune la coagulare intravasculară. De asemenea, îngrijirea modernă a pacienților severi a inclus poziționarea prone (culcat pe burtă) pentru a îmbunătăți oxigenarea, și suport circulator pentru cei în șoc.

Dincolo de aceste tratamente, cea mai eficientă armă contra COVID-19 s-a dovedit a fi prevenția prin vaccinare. Vaccinurile dezvoltate (Pfizer, Moderna, etc.) scad foarte mult riscul de formă gravă și de deces, chiar dacă nu previn 100% infecția. În România, campania de vaccinare a redus semnificativ impactul valurilor ulterioare, deși rata de vaccinare a rămas sub media UE. Pandemia ne-a învățat și importanța măsurilor de sănătate publică: purtarea măștii în spații închise aglomerate, igiena riguroasă a mâinilor, distanțarea fizică în perioadele de vârf epidemic – toate acestea au salvat vieți.

Pe lângă COVID-19, merită amintit virusul gripal (Influenza). Gripa sezonieră, deși pare comună, poate provoca pneumonii virale fulminante și decese, mai ales la vârstnici. Pandemia de gripă din 1918 a fost un exemplu tragic al potențialului devastator. De asemenea, alte coronavirusuri precum SARS (în 2003) și MERS (în Orientul Mijlociu) au avut rate de mortalitate foarte ridicate (~10% și respectiv ~35%), deși nu s-au răspândit la fel de mult. Virusul sincițial respirator (RSV) determină bronșiolite severe la sugari și pneumonii la vârstnici. Virusurile emergente (Ebola, Hantavirus etc.) pot cauza sindroame pulmonare acute letale, însă fericit acestea nu se transmit pe calea aerului la fel de ușor. Indiferent de virus, lecția este că un sistem imunitar puternic (prin vaccinare adecvată, alimentație sănătoasă și evitarea fumatului) și accesul la îngrijiri medicale pot face diferența. Empatizăm cu toți cei care au trecut prin spaima unei infecții respiratorii grave – este o experiență dificilă, atât fizic cât și emoțional. Important este că medicina evoluează; chiar și pentru COVID-19, de exemplu, cercetările continuă să aducă noi tratamente și strategii de recuperare.

Boli profesionale pulmonare

Mediul în care lucrăm poate avea un impact major asupra sănătății plămânilor. Bolile profesionale pulmonare apar din cauza inhalării cronice, la locul de muncă, a diferitelor substanțe nocive – pulberi, gaze toxice, fum, vapori chimici. Două exemple clasice sunt silicoza și azbestoza, dar există și altele (pneumoconioza minerilor de cărbune, boala pulmonară a fermierilor, astmul profesional etc.).

Astmul profesional (declanșat de alergeni sau iritanți inhalatori la locul de muncă, de exemplu făinuri la brutari, izocianați la vopsitori), bronșita cronică profesională (la mineri, lucrători în medii cu fum sau praf), boli pulmonare de hipersensibilitate (precum „plămânul fermierului” cauzat de inhalarea de spori de fungi din fân mucegăit) etc. Toate aceste afecțiuni subliniază importanța măsurilor de protecție la locul de muncă – ventilație adecvată, purtarea echipamentului de protecție respiratorie, controale medicale periodice ale angajaților expuși și educația privind riscurile.

Boli pulmonare rare

Pe lângă bolile pulmonare frecvente, există afecțiuni rare precum fibroza chistică, o boală genetică gravă ce duce la infecții pulmonare recurente și insuficiență respiratorie, dar care, cu tratamente moderne, permite supraviețuirea până la 40–50 de ani. Hipertensiunea arterială pulmonară, rară și adesea fatală fără tratament, afectează arterele pulmonare și suprasolicită inima, fiind tratată cu vasodilatatoare și, în cazuri severe, prin transplant. Sarcoidoza, deși mai frecventă, provoacă inflamații și granuloame în plămâni, necesitând uneori corticosteroizi. Alte afecțiuni includ LAM, histiocitoza cu celule Langerhans, proteinoza alveolară, mezoteliomul pleural sau malformații vasculare. Aceste boli sunt greu de diagnosticat și tratat, dar centrele specializate și organizațiile de pacienți oferă sprijin valoros. Deși rare, aceste boli beneficiază tot mai mult de terapii inovatoare și comunități dedicate care fac diferența pentru pacienți.

Beneficiile terapiei cu oxigen hiperbaric pentru afecțiunile pulmonare

Terapia cu oxigen hiperbaric (abreviată HBOT, din engl. Hyperbaric Oxygen Therapy) este un tratament medical ce implică respirarea de oxigen pur (100%) într-o cameră specială presurizată peste presiunea atmosferică. În mod obișnuit, ședințele se desfășoară la presiuni de 2 până la 3 atmosfere absolute (ATA) și pot dura 60-90 de minute. Scopul este de a crește solubilitatea și difuzia oxigenului în sânge și țesuturi, stimulând astfel procesele de vindecare. În condiții hiperbarice, plămânii pacientului captează oxigenul mult mai eficient, nivelul de oxigen din sânge crescând de până la 15-20 de ori față de respirația la aer atmosferic. Acest sânge hiper-oxigenat ajunge și în zonele unde, poate, circulația obișnuită este deficitară, furnizând un aport suplimentar de O₂ celulelor care au nevoie pentru reparare.

Studiile au demonstrat că oxigenul hiperbar are efecte benefice multiple: inhibă dezvoltarea bacteriilor anaerobe (fiind util în infecții grave, cum ar fi gangrena gazoasă), stimulează eliberarea factorilor de creștere și a celulelor stem, reduce edemul și inflamația și grăbește vindecarea rănilor. Medicina hiperbară este deja un domeniu recunoscut, cu indicații clar stabilite în numeroase afecțiuni.

Pentru bolile pulmonare, terapia hiperbară nu este un tratament de primă linie, însă poate oferi beneficii în anumite situații sau ca terapie adjuvantă. Iată câteva scenarii și dovezi legate de aplicațiile oxigenoterapiei hiperbare în afecțiuni respiratorii:

• În intoxicația cu monoxid de carbon (CO) – o urgență medicală ce afectează transportul oxigenului în organism – terapia hiperbară este tratamentul standard, accelerând disocierea CO de hemoglobină și prevenind leziunile cerebrale cauzate de hipoxie. Deși nu este o „boală pulmonară” clasică, această situație evidențiază capacitatea terapiei hiperbare de a furniza oxigen vital atunci când plămânii sau sângele nu o pot face eficient.
• În infecții și leziuni pulmonare: mediul hiperbaric foarte oxigenat ajută la combaterea unor infecții greu tratabile. De exemplu, oxigenul hiperbar crește eficacitatea leucocitelor în uciderea bacteriilor și potențează efectul anumitor antibiotice. În infecții pulmonare necrozante sau abcese pulmonare anaerobe, oxigenul hiperbaric poate fi folosit ca adjuvant. De asemenea, după pneumonii severe sau daune pulmonare (ex: post COVID-19), unii specialiști consideră că terapia hiperbară ar putea accelera recuperarea țesutului pulmonar oxigenând zonele afectate și reducând inflamația. Un studiu pe modele animale de boală pulmonară obstructivă cronică a arătat că tratamentul hiperbar a redus inflamația pulmonară – la șoarecii cu BPOC expuși la oxigenoterapie hiperbarică s-a observat scăderea markerilor inflamatori (IL-1β) și îmbunătățirea activității enzimatice antioxidante (SOD) comparativ cu șoarecii nevaccinați, sugerând efect antiinflamator și potențial beneficiu ca terapie adjuvantă în BPOC. Desigur, sunt necesare studii clinice extinse la om, însă aceste date preclinice oferă o rază de speranță.
• În cazuri de radionecroză pulmonară sau leziuni pulmonare post-radiații (de exemplu, după radioterapie pentru cancer toracic), oxigenoterapia hiperbară poate ajuta la vindecarea țesuturilor lezate de radiații și la reducerea fibrozei postiradiere. Terapia hipebară este folosită deja pentru radionecroze la nivel mandibular, vezical etc., iar principiul, stimularea neoangiogenezei și a regenerării, se aplică și plămânilor.
• Ameliorarea hipoxiei cronice: Pacienții cu boli pulmonare cronice au, uneori, un nivel scăzut de oxigen în sânge în ciuda tratamentului convențional. Ședințele hiperbare pot oferi temporar o oxigenare mai bună a organelor. Spre exemplu, un pacient cu fibroză pulmonară avansată sau cu emfizem sever, înainte de a obține un transplant, ar putea beneficia de pe urma unor ședințe de oxigen hiperbar care să-i crească saturațiile și să-i îmbunătățească toleranța la efort. Totuși, trebuie menționat că la pacienții cu boli pulmonare obstructive severe, terapia hiperbară se face cu prudență. BPOC sever sau bulele de emfizem (blebs) pot predispune la barotraumatisme (pneumotorax) sub presiune, așa că acești pacienți trebuie evaluați individual și HBOT este considerată relativ contraindicată în formele necontrolate de BPOC și astm. Totuși, cu monitorizare atentă, unele centre totuși tratează în siguranță pacienți stabili cu BPOC, folosind protocoale adaptate.

Clinica Hyperbarium din Oradea este un exemplu de centru medical modern care oferă terapia cu oxigen hiperbaric alături de alte terapii inovative. Este cel mai modern centru de medicină hiperbară din România, dispunând de tehnologii de ultimă generație. Camera hiperbară de la Hyperbarium este una multiloc (de grup), foarte spațioasă și performantă. Are o capacitate de 16 locuri, funcționează cu oxigen medical pur (100% O₂) și poate opera la o presiune de lucru de până la 3 atmosfere (ATA). Pacienții stau confortabil pe durata ședinței, pot respira relaxați oxigenul pur, în timp ce personalul monitorizează constant parametrii.

În plus, la clinica Hyperbarium, terapia hiperbară este integrată într-un plan de recuperare personalizat. De exemplu, un pacient cu sechele pulmonare post-COVID sau cu BPOC ar putea beneficia nu doar de oxigenoterapie hiperbară pentru a-i crește capacitatea de efort, ci și de alte terapii adjuvante oferite de clinică: vitaminoterapie intravenoasă (pentru susținerea imunității și refacerea organismului), fotobiomodulare (terapie cu lumină pentru regenerare tisulară) sau presoterapie (drenaj limfatic) pentru reducerea inflamației și detoxifiere. Hyperbarium se mândrește cu o echipă multidisciplinară (medici specialiști în medicină hiperbară, pneumologie, recuperare medicală etc.) care colaborează pentru a oferi pacientului o abordare holistică.

Sfaturi pentru prevenție, stil de viață și importanța recuperării

Menținerea sănătății plămânilor și prevenirea agravării bolilor respiratorii depind în mare măsură de stilul de viață și de adoptarea unor măsuri preventive. Iată câteva recomandări esențiale și sfaturi utile pentru pacienți, dar și pentru persoanele care doresc să își protejeze plămânii:

1. Renunțarea la fumat și evitarea fumatului pasiv: Acesta este, de departe, cel mai important pas pentru a preveni o gamă largă de boli pulmonare (BPOC, cancer pulmonar, bronșită cronică) și pentru a împiedica agravarea celor existente. Chiar dacă ați fumat zeci de ani, renunțarea acum aduce beneficii. Studiile arată că oprirea fumatului încetinește declinul funcției pulmonare și reduce riscul de deces, indiferent de vârstă sau de „vechimea” în ani-pachet. Cereți sprijin. Există linii de consiliere anti-fumat, terapii de substituție cu nicotină sau medicamente prescrise de medic care vă pot dubla șansele de succes. Evitați locurile pline de fum de țigară; fumatul pasiv crește și el riscul de boală. Dacă în casă cineva fumează, încurajați-l să fumeze afară sau, ideal, să renunțe.
2. Reduceți expunerea la poluare și iritanți: Aerul pe care îl respirăm are un efect direct asupra sănătății pulmonare. Când calitatea aerului exterior este proastă (de exemplu, în orașele mari sau în zilele cu particule multe – praf, smog), încercați să limitați timpul petrecut afară sau purtați mască de protecție (măști cu filtru, de tip N95, pot filtra particulele fine). Acasă, asigurați o bună ventilație, mai ales când gătiți (folosiți hota) sau când faceți curățenie cu substanțe chimice. Dacă lucrați în mediu toxic sau cu praf (construcții, industrie, agricultură), respectați riguros normele de protecție: purtați mască respiratorie, faceți controalele medicale periodice și informați medicul de medicina muncii despre orice simptom respirator nou.
3. Vaccinarea și prevenirea infecțiilor: Infecțiile respiratorii pot fi deosebit de periculoase pentru persoanele cu boli pulmonare preexistente (BPOC, astm, fibroză pulmonară). Vaccinul antigripal anual este recomandat tuturor pacienților cu astm sau BPOC, precum și celor vârstnici sau cu imunitate scăzută, pentru a preveni gripa și complicațiile sale (gripa poate precipita pneumonii severe sau crize de astm/BPOC). Vaccinul pneumococic (anticuivale la adulți – există variante care protejează împotriva celor mai frecvente serotipuri de pneumococ) este recomandat persoanelor peste 65 de ani și celor cu boli cronice pulmonare sau cardiace, pentru a preveni pneumonia pneumococică. În contextul pandemiei COVID-19, vaccinarea împotriva COVID este la fel de importantă pentru cei cu risc crescut. Pentru cei cu astm alergic, discutați cu medicul despre imunoterapie specifică (vaccinuri antialergice) dacă sunteți candidat – acestea pot reduce sensibilitatea la anumiți alergeni și deci crizele de astm.
4. Mențineți o greutate sănătoasă și o alimentație echilibrată: Greutatea corporală influențează și respirația. Supraponderalitatea sau obezitatea pot agrava dispneea și crește efortul respirator, chiar dacă plămânii sunt normali. În BPOC sau astm, kilogramele în plus pun și mai multă presiune pe torace și diafragmă. Încercați să aveți o dietă sănătoasă, bogată în legume și fructe (antioxidanții precum vitaminele C, E pot avea efect protector la nivel pulmonar), proteine de bună calitate (pentru întreținerea mușchilor respiratori) și acizi grași Omega-3 (cu efect antiinflamator). Hidratarea este de asemenea importantă – lichidele ajută la menținerea mucusului respirator mai fluid, deci mai ușor de eliminat. Un truc simplu: beți suficiente apă astfel încât urina să fie galben deschis (indicativ al hidratării adecvate).
5. Exercițiul fizic și reabilitarea medicală: Poate părea contraintuitiv, dar dacă aveți o boală pulmonară, mișcarea adecvată vă poate ajuta. Desigur, trebuie adaptată capacității dvs. de efort și recomandărilor medicului. Exercițiile aerobice ușoare (mers pe jos, bicicletă ergonomică, înot) practicate regulat pot îmbunătăți eficiența utilizării oxigenului de către corp, pot întări musculatura respiratorie și reduce senzația de sufocare la efort. În plus, activitatea fizică eliberează endorfine care combat oboseala și depresia. Programele de reabilitare pulmonară sunt extrem de valoroase: sub supravegherea fizioterapeuților, pacienții învață exerciții de respirație (ex: respirația cu buzele țuguiate, care previne colapsul căilor aeriene la expir în BPOC), tehnici de clearance al mucusului (cum să tusească eficient, drenaj postural) și își cresc treptat rezistența la efort. Studiile au arătat că reabilitarea pulmonară reduce rata spitalizărilor și îmbunătățește calitatea vieții la pacienții cu BPOC, astm și fibroză pulmonară.
6. Monitorizați-vă starea de sănătate și adresați-vă medicului la timp: Dacă aveți deja o boală pulmonară diagnosticată, mergeți la controalele periodice recomandate. Spirometria (testul de suflare) anual sau chiar mai frecvent, radiografia pulmonară sau CT la intervalele indicate, testele de mers (6-minute walk test) pot ajuta medicul să evalueze evoluția bolii și să ajusteze tratamentul. În plus, fiți atenți la orice agravare a simptomelor: creșterea tusei, schimbarea culorii sau cantității sputei, scăderea rezistenței la efort, șuierat nou (wheezing) apărut sau febră, toate acestea ar trebui comunicate medicului fără întârziere, deoarece pot semnala o exacerbare sau o complicație (infecție, insuficiență respiratorie incipientă). Cu cât interveniți mai rapid (de exemplu, cu antibiotice pentru o infecție sau corticosteroid pentru o exacerbare), cu atât recuperarea va fi mai ușoară. Nu amânați prezentarea la spital dacă simptomele devin severe (de exemplu, dacă respirația devine foarte dificilă, buzele se învinețesc, apar dureri toracice intense sau stări de confuzie), deoarece acestea pot fi semne de urgență medicală.
7. Aspecte psihologice și suport: A trăi cu o boală pulmonară cronică poate fi stresant și uneori descurajator. Dispneea cronică poate provoca anxietate (senzația de „foamete de aer” e înfricoșătoare), iar limitările fizice pot duce la izolare socială sau depresie. Este important să cereți ajutor: discutați cu familia și prietenii despre ceea ce simțiți, deoarece sprijinul emoțional contează enorm. Nu ezitați să apelați la consiliere psihologică sau grupuri de suport pentru pacienți cu boli similare; împărtășirea experiențelor cu alții care trec prin aceeași situație ajută la normalizarea trăirilor și la găsirea de noi strategii de adaptare. Tehnicile de relaxare (respirație controlată, meditație, yoga blândă) pot reduce anxietatea și îmbunătăți percepția asupra simptomelor.
8. Importanța recuperării medicale complete: După un episod acut (de exemplu, o pneumonie severă sau o exacerbare BPOC care v-a trimis la spital) este crucial să continuați recuperarea și după ce v-ați întors acasă. Urmați planul de tratament întocmai (terminați curele de antibiotic, dacă v-au fost prescrise, chiar dacă vă simțiți mai bine). Programați-vă la o evaluare post-spitalizare, unde medicul va verifica radiografia de control, va ajusta eventual medicamentele. Dacă vi s-a recomandat kinetoterapie respiratorie sau alte terapii de reabilitare, încercați să le faceți conștiincios; acestea pot face diferența între a reveni la starea anterioară și a rămâne cu o scădere pe termen lung a funcției pulmonare. Recuperarea medicală nu înseamnă doar fizic, ci și social: reintegrați-vă treptat în activitățile care vă fac plăcere, chiar dacă la început cu intensitate mai mică. Menținerea unui scop și a unei rutine zilnice ajută la vindecare.

Bolile plămânilor și ale sistemului respirator sunt provocări majore pentru oricine, dar cu informație corectă și atitudine proactivă, ele pot fi ținute sub control. Cheia este parteneriatul între pacient și echipa medicală: dumneavoastră, ca pacient, aveți un rol activ: de la renunțarea la obiceiuri nocive, la aderarea la tratament și adoptarea unui stil de viață sănătos. La rândul lor, medicii și terapeuții vă vor ghida, vor adapta schemele terapeutice la nevoile dvs. și vă vor susține pe parcurs. În acest „ghid informativ complet” am încercat să vă prezentăm cele mai importante aspecte despre bolile pulmonare comune, bolile profesionale și cele rare, să vă oferim statistici care să pună în perspectivă amploarea lor, dar și motive de speranță, de la noile tratamente (precum terapia hiperbară la Hyperbarium) până la mici schimbări ce depind de fiecare și pot avea un impact uriaș. Respirați cu încredere! Cu grijă față de plămânii dumneavoastră și cu sprijin medical adecvat, puteți duce o viață activă și împlinită în ciuda oricărei provocări respiratorii.