Articol revizuit de: Dr. Sturz Ciprian, Dr. Tîlvescu Cătălin și Dr. Alina Vasile
Articol actualizat la data: 21-04-2025
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este una dintre cele mai debilitante afecțiuni psihice, afectând milioane de oameni din întreaga lume. Victimele violenței, supraviețuitorii dezastrelor naturale, persoanele care au trecut prin experiențe traumatizante sau veteranii de război pot suferi de această tulburare, care le afectează profund calitatea vieții. În căutarea unor tratamente eficiente, terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT) a atras atenția cercetătorilor și medicilor pentru potențialul său de a ameliora simptomele PTSD.
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune psihologică severă care apare ca urmare a expunerii la un eveniment traumatic. Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, PTSD este caracterizată prin simptome persistente de anxietate, flashback-uri, evitarea situațiilor asociate cu trauma și tulburări ale somnului.
Istoric, PTSD a fost documentată încă din antichitate, fiind descrisă în relatările soldaților care au luptat în războaiele antice. De exemplu, Herodot menționează că un soldat atenian de la bătălia de la Maraton (490 î.Hr.) a rămas orb din cauza unui stres extrem, deși nu fusese rănit fizic. În Imperiul Roman, medicii au observat că legionarii manifestau simptome similare cu cele ale PTSD după ani de lupte intense. Însă, această boală a fost recunoscută oficial ca afecțiune psihiatrică în anii ’80, în urma experiențelor veteranilor de război din Vietnam, și a intrat în conștiința publică ca fiind una dintre cele mai severe afecțiuni psihologice.
Un studiu publicat în The Journal of Clinical Psychiatry a arătat că aproximativ 7-8% dintre oameni vor experimenta PTSD la un moment dat în viața lor, iar femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații să dezvolte această tulburare.
În România stresul post-traumatic nu este indexat. Dar, în 2014 Silvia Florescu a publicat un studiu realizat între 2025 și 2007 în care vorbește despre Stresul post traumatic în România. Conform acestuia 41,5% dintre respondenții români au raportat că au experimentat cel puțin un eveniment traumatic de-a lungul vieții. Dintre aceștia, prevalența PTSD pe parcursul vieții a fost de 1,2%, iar prevalența în ultimele 12 luni a fost de 0,7%. Riscul condiționat de a dezvolta PTSD după expunerea la un eveniment traumatic a fost de 4,7%.
Medicii și cercetătorii sunt de acord că PTSD este rezultatul unei traume intense, fie că este vorba despre violență fizică, agresiune sexuală, accidente grave, dezastre naturale sau experiențe de război.
La copii, PTSD poate apărea după abuz fizic sau emoțional, iar simptomele pot afecta dezvoltarea lor emoțională. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, copiii expuși la violență severă au un risc crescut de a dezvolta PTSD și alte tulburări psihologice.
Pentru veteranii de război, PTSD este o problemă frecventă, adesea declanșată de expunerea la lupte intense, pierderi de camarazi sau situații de supraviețuire extremă. Un raport al U.S. Department of Veterans Affairs arată că între 10% și 30% dintre veteranii de război suferă de PTSD.
PTSD se manifestă printr-o serie de simptome specifice, care se împart în patru categorii principale:
Având în vedere multitudinea de factor declanșatori pentru PTSD poți să întâlnești oricând pe cineva care suferă de acest sindrom. Dacă observi aceste manifestări la cineva, este important să fii empatic, să îl asculți fără a-l judeca și să îi recomanzi să caute ajutor specializat de la un psiholog sau psihiatru.
Diagnosticarea PTSD implică o evaluare psihiatrică amănunțită, conform criteriilor DSM-5. Tratamentul standard include terapia cognitiv-comportamentală, terapia prin expunere și utilizarea medicamentelor antidepresive și anxiolitice.
În ultimii ani, cercetătorii au explorat terapii alternative, cum ar fi stimularea magnetică transcraniană, terapia asistată de MDMA și terapia hiperbarică, toate având rezultate promițătoare.
Terapia hiperbară (HBOT) este o metodă de tratament care presupune inhalarea de oxigen pur într-o cameră specială, la o presiune mai mare decât cea atmosferică. Această tehnică îmbunătățește oxigenarea țesuturilor, stimulează regenerarea celulară și reduce inflamația. Folosită inițial în medicina de urgență, terapia hiperbară a demonstrat beneficii în tratarea leziunilor cerebrale, afecțiunilor vasculare și tulburărilor neuropsihiatrice, inclusiv PTSD. Pacienții care urmează HBOT pot experimenta îmbunătățiri cognitive, emoționale și fizice, ceea ce face ca această terapie să fie tot mai explorată ca opțiune alternativă în medicina modernă.
HBOT acționează prin creșterea nivelului de oxigen din sânge, reducând inflamația și îmbunătățind regenerarea neuronală. Studiile sugerează că această terapie poate ajuta pacienții cu PTSD prin:
Prin aceste efecte, terapia hiperbară reprezintă o alternativă promițătoare și complementară tratamentelor tradiționale pentru PTSD, oferind pacienților o șansă reală la recuperare și îmbunătățirea calității vieții lor.
Un studiu publicat în 2019 a analizat impactul HBOT asupra veteranilor care sufereau de PTSD și leziuni cerebrale traumatice. Rezultatele au fost promițătoare: pacienții au raportat o reducere semnificativă a simptomelor anxietății, depresiei și insomniei. Mai mult, imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) a arătat o activitate neuronală normalizată în regiunile creierului afectate de PTSD.
Un alt studiu, publicat în PMC, a arătat că HBOT a avut efecte pozitive asupra pacienților cu leziuni cerebrale traumatice ușoare, reducând simptomele cognitive și emoționale asociate cu PTSD. Aceste rezultate sugerează că HBOT ar putea avea un rol semnificativ în tratamentul PTSD, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma eficacitatea și mecanismele implicate.
Un alt studiu publicat în Journal of Neurotrauma a arătat că pacienții cu PTSD și leziuni cerebrale traumatice au avut o îmbunătățire semnificativă a simptomelor după 40 de ședințe de HBOT. Potrivit cercetătorilor, terapia hiperbară „reprezintă o metodă promițătoare pentru reducerea simptomelor PTSD și îmbunătățirea calității vieții pacienților”.
PTSD este asociat adesea cu modificări neurobiologice, inclusiv inflamație și stres oxidativ la nivel cerebral. Aceste procese pot duce la disfuncții neuronale și la simptome clinice caracteristice PTSD. Prin reducerea inflamației și a stresului oxidativ, HBOT poate contribui la restabilirea funcției neuronale normale și la ameliorarea simptomelor. Astfel, pacienții care suferă de PTSD și urmează sesiuni regulate de terapie hiperbară raportează numeroase îmbunătățiri.
Terapia hiperbară este considerată sigură atunci când este administrată sub supraveghere medicală într-un mediu controlat. Efectele secundare sunt rare și, de obicei, minore, incluzând disconfort la nivelul urechilor sau o oboseală temporară. În cazuri extrem de rare, pot apărea efecte adverse mai serioase, cum ar fi barotrauma la nivelul urechii medii sau toxicitatea la oxigen.
Este esențial ca pacienții să fie evaluați înainte de a începe tratamentul pentru a determina dacă sunt candidați potriviți pentru HBOT. De asemenea, terapia trebuie efectuată conform unui protocol stabilit de specialiști pentru a obține cele mai bune rezultate.
Terapia hiperbară deschide noi orizonturi în tratamentul tulburării de stres post-traumatic, oferind speranță celor care se confruntă cu efectele debilitante ale acestei afecțiuni. Studiile actuale sugerează că HBOT poate deveni un catalizator al vindecării prin reducerea inflamației cerebrale, stimularea neuroplasticității și restabilirea echilibrului emoțional al pacienților. Deși cercetările sunt în desfășurare pentru a rafina și confirma aceste mecanisme, rezultatele preliminare oferă o perspectivă optimistă asupra viitorului acestei terapii.
Pentru cei care trăiesc cu PTSD și sunt în căutarea unor soluții eficiente, terapia hiperbară poate reprezenta o cale spre eliberare și echilibru. Prin sprijinul medicilor, al cercetătorilor și al celor care cred în puterea vindecării, HBOT are potențialul de a deveni un tratament de referință, oferind pacienților nu doar o ameliorare a simptomelor, ci și o reală oportunitate de a-și reconstrui viața cu încredere și speranță.