Articol revizuit de: Dr. Sturz Ciprian, Dr. Tîlvescu Cătălin și Dr. Alina Vasile
Articol actualizat la data: 22-05-2025
Contraindicațiile oxigenoterapiei hiperbarice | Ce trebuie să știi înainte de tratament
- Oxigenul hiperbaric: ce este și care sunt utilizările sale?
- Contraindicații ale oxigenoterapiei hiperbarice
- Efecte secundare rare în oxigenoterapia hiperbarică
- Concluzie
Oxigenoterapia hiperbarică este una dintre cele mai fascinante descoperiri medicale moderne, cu o gamă largă de beneficii pentru sănătatea umană. Deși este adesea privită ca un tratament sigur și extrem de eficient, ca orice altă terapie, și cea hiperbară are limitările sale. Pentru anumite categorii de pacienți sau în anumite condiții medicale, această terapie poate prezenta și riscuri. De aceea, înțelegerea contraindicațiilor terapiei hiperbarice este esențială pentru medici, pacienți și pentru toți cei care doresc să exploreze avantajele acestei metode terapeutice.
Oxigenul hiperbaric: ce este și care sunt utilizările sale?
Oxigenoterapia hiperbarică (HBOT) este o metodă terapeutică inovatoare, folosită tot mai frecvent în medicina modernă pentru a accelera vindecarea și pentru a sprijini procesele naturale de refacere ale organismului. Ea presupune ca pacientul să respire oxigen pur (100%) într-un mediu controlat, într-o cameră specială presurizată la o presiune mai mare decât cea atmosferică normală, de obicei între 1,5 și 3 atmosfere absolute (ATA).
Această presiune crescută permite oxigenului să se dizolve în cantități mult mai mari în plasmă, depășind limitele impuse de transportul normal prin hemoglobina din globulele roșii. Astfel, oxigenul ajunge mai ușor și în cantități mai mari în țesuturile afectate de inflamație, ischemie sau infecții severe.
Oxigenul are un rol esențial în producerea de energie (ATP) în mitocondrii, printr-un proces numit fosforilare oxidativă, iar administrarea de oxigen în condiții hiperbarice amplifică acest proces, accelerând vindecarea țesuturilor și activând sistemele antioxidante ale organismului, după cum arată studiile.
Potrivit ghidurilor Undersea and Hyperbaric Medical Society (UHMS), terapia hiperbară este indicată într-o gamă variată de afecțiuni, de la intoxicația cu monoxid de carbon și embolismul gazos arterial, până la gangrena gazoasă sau leziunile severe cauzate de radiații, cum ar fi osteoradionecroza sau leziunile țesuturilor moi. De asemenea, terapia hiperbară este utilizată în tratarea ulcerelor diabetice și a rănilor cronice, a infecțiilor necrozante ale țesuturilor moi, a sindromului de compartiment și ischemiei acute. Alte indicații includ osteomielita refractară, anemia severă acută și arsurile termice de gravitate medie și severă, toate beneficiind de aportul crescut de oxigen care susține procesele naturale de vindecare ale organismului.
Beneficiile terapiei cu oxigen hiperbaric sunt multiple, variate și bine documentate în literatura medicală de specialitate. Unul dintre cele mai importante avantaje este reducerea semnificativă a timpului de vindecare, prin îmbunătățirea oxigenării țesuturilor afectate și stimularea producerii de noi vase de sânge.
De asemenea, oxigenul hiperbaric joacă un rol esențial în stimularea funcției celulare și accelerarea regenerării tisulare, ajutând organismul să înlocuiască mai rapid celulele deteriorate. Prin efectele sale antiinflamatoare, terapia contribuie la diminuarea edemelor locale și la ameliorarea simptomelor inflamatorii asociate cu diverse afecțiuni cronice sau acute.
În plus, oxigenoterapia hiperbarică îmbunătățește mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva infecțiilor, inclusiv a celor cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, prin creșterea activității celulelor imunitare și a producției de radicali liberi cu rol antimicrobian, după cum arată studiile medicale.
Beneficiile generale ale terapiei se extind și asupra proceselor de refacere neurologică, susținând recuperarea după accidente vasculare cerebrale sau traumatisme craniene. Prin toate aceste efecte pozitive, terapia hiperbară devine o opțiune terapeutică valoroasă atât în patologii acute, cât și în condiții cronice complexe.
Contraindicații ale oxigenoterapiei hiperbarice
Deși oxigenoterapia hiperbarică aduce numeroase beneficii impresionante pentru sănătate, nu este potrivită pentru toată lumea. Așa cum subliniază și ghidurile Undersea and Hyperbaric Medical Society, contraindicațiile sunt împărțite în două mari categorii: absolute și relative. Contraindicațiile absolute reprezintă acele situații în care oxigenoterapia hiperbarică este interzisă, deoarece riscurile depășesc cu mult posibilele beneficii. În schimb, contraindicațiile relative indică afecțiuni sau condiții în care terapia poate fi totuși realizată, dar cu măsuri speciale de precauție și o monitorizare atentă.
În cadrul clinicii Hyperbarium, medicii acordă o importanță deosebită evaluării detaliate din timpul consultului inițial, tocmai pentru a identifica eventualele contraindicații absolute sau relative și pentru a exclude riscurile care ar putea compromite siguranța pacientului. Această etapă este esențială pentru personalizarea tratamentului și pentru asigurarea unui protocol terapeutic adaptat fiecărui caz în parte.
Contraindicații absolute
Există anumite situații în care administrarea oxigenoterapiei hiperbarice este complet interzisă din cauza riscurilor semnificative pe care le implică. Aceste situații sunt cunoscute sub denumirea de contraindicații absolute, deoarece riscurile sunt mult mai mari decât orice posibil beneficiu terapeutic. Clasificarea contraindicațiilor în absolute și relative este larg acceptată în practica medicală și este detaliată în ghiduri recunoscute la nivel internațional.
Pneumotorax netratat
Pneumotoraxul netratat este considerat o contraindicație absolută pentru oxigenoterapia hiperbarică, deoarece expunerea la o presiune crescută poate agrava dramatic problema. Aerul liber prezent în cavitatea pleurală se poate expanda în mod periculos, ceea ce poate duce la colaps pulmonar complet sau la dezvoltarea unui pneumotorax sub tensiune, o urgență medicală severă. În timpul unei sesiuni de oxigenoterapie hiberbarică, presiunea suplimentară poate transforma o leziune minoră într-o complicație majoră, punând viața pacientului în pericol. De aceea, orice suspiciune de pneumotorax necesară confirmare radiologică și tratament prompt înainte de inițierea terapiei hiperbarice, conform studiilor medicale. Medicul specialist trebuie să evalueze cu atenție fiecare caz, deoarece unele pneumotoraxuri minore, tratate corespunzător, pot permite ulterior accesul în camera hiperbarică în condiții de siguranță.
Tratamentul recent cu doxorubicină
Pacienții care au primit recent tratament cu doxorubicină trebuie evaluați cu mare atenție înainte de a fi supuși oxigenoterapiei hiperbarice, deoarece există un risc crescut de amplificare a toxicității cardiace. Doxorubicina este un agent chimioterapic care, pe lângă efectele sale terapeutice, poate provoca daune însemnate mușchiului cardiac, iar expunerea ulterioară la niveluri ridicate de oxigen sub presiune poate accentua stresul oxidativ asupra celulelor cardiace. Studiile clinice au demonstrat că riscul de insuficiență cardiacă și aritmii crește semnificativ în aceste condiții. Din acest motiv, pacienții tratați recent cu doxorubicină fie sunt excluși de la terapia hiperbarică, fie sunt monitorizați foarte strict dacă beneficiile în urma oxigenoterapiei hiperbarice depășesc riscurile identificate.
Terapia recentă cu bleomicină
Bleomicina este un agent chimioterapeutic utilizat frecvent pentru tratarea anumitor tipuri de cancer, dar care are drept efect advers notoriu posibilitatea de a induce toxicitate pulmonară severă. Administrarea terapiei cu oxigen hiperbaric în astfel de cazuri poate agrava considerabil acest risc, crescând probabilitatea dezvoltării fibrozei pulmonare, o afecțiune gravă caracterizată prin cicatrizarea ireversibilă a țesutului pulmonar Studiile clinice sugerează că fibroza pulmonară indusă de bleomicină este hipersensibilă la expunerea suplimentară la oxigen, deoarece aceasta poate accentua stresul oxidativ și inflamația pulmonară.Și în acest caz, pacienții care au făcut tratament cu acest agent chimioterapeutic trebuie evaluați de echipa clinicii unde se face oxigenoterapia hiperbarică, dar în majoritatea cazurilor, terapia este evitată pentru a preveni deteriorări respiratorii ireversibile.
Contraindicații relative
Nu toate afecțiunile care pot pune probleme în timpul oxigenoterapiei hiperbarice exclud complet posibilitatea utilizării acestei terapii. Există situații în care tratamentul poate fi realizat, dar numai cu atenție sporită și adaptări specifice. Aceste cazuri sunt cunoscute ca "contraindicații relative" și necesară o evaluare atentă a riscurilor și beneficiilor înainte de fiecare sesiune de oxigenoterapie hiperbarică. Printre ele se numără:
Infecții acute ale tractului respirator superior
Infecțiile acute ale tractului respirator superior, cum ar fi răcelile, sinuzitele sau otitele, pot crește riscul de barotrauma la nivelul urechilor și sinusurilor în timpul oxigenoterapiei hiperbarice. Acest lucru se întâmplă deoarece, în condiții de presiune crescută, aerul închis în aceste spații nu mai poate fi echilibrat corect, ceea ce duce la durere severă, inflamație sau chiar perforații de timpan și complicații sinusale. Chiar și o congestie nazală banală poate compromite capacitatea organismului de a egaliza presiunea în mod eficient în timpul sesiunilor de oxigenoteraie. Din acest motiv, este recomandat ca pacienții să fie evaluați și, dacă este necesar, tratamentele hiperbarice să fie amânate până la rezolvarea infecțiilor acute.
Boli pulmonare obstructive cronice (BPOC)
Pacienții cu boli pulmonare obstructive cronice (BPOC) prezintă un risc crescut de retenție de dioxid de carbon (CO2) atunci când sunt expuși la terapii cu oxigen în concentrații ridicate, cum este cazul oxigenoterapiei hiperbarice. Această retenție de CO2 poate duce la narcoză hipercapnică, o complicație periculoasă care afectează funcția cerebrală. Pentru acești pacienți, este esențial ca tratamentele HBOT să fie realizate cu monitorizare atentă a gazelor sangvine și cu adaptarea atentă a protocoalelor terapeutice. Evaluarea prealabilă riguroasă, eventual prin efectuarea unor teste de gazometrie arterială, ajută la identificarea pacienților cu risc crescut și la ajustarea corespunzătoare a planului de tratament.
Claustrofobie
Pacienții care suferă de claustrofobie pot resimți un disconfort semnificativ în timpul terapiei cu oxigen hiperbaric, având în vedere spațiile închise și durata ședințelor. De aceea, înainte de inițierea tratamentului, se recomandă o evaluare psihologică sumară și discutarea strategiilor de gestionare a anxietății. Sedarea ușoară, administrată sub supraveghere medicală atentă, poate fi o opțiune pentru cazurile mai severe. Alternativ, tehnicile de desensibilizare progresivă, cum ar fi expunerea treptată la mediul camerei hiperbarice, exercițiile de respirație controlată sau antrenamentele de relaxare, s-au dovedit extrem de eficiente în creșterea toleranței la tratament.
În cadrul clinicii Hyperbarium, pacienții beneficiază de o cameră hiperbară nu doar modernă, ci și una dintre cele mai mari din Europa, cu o capacitate de 16 locuri. Spațiul generos, lumina ambientală și posibilitatea de a sta în prezența altor persoane contribuie semnificativ la reducerea senzației de claustrofobie și la crearea unui mediu mai confortabil și mai prietenos pentru pacienți.
Sarcina
Utilizarea oxigenoterapiei hiperbarice în timpul sarcinii necesară o evaluare atentă și personalizată pentru fiecare caz în parte. Deși există situații în care terapia hiperbară poate fi extrem de benefică, cum ar fi tratarea intoxicațiilor cu monoxid de carbon, este important ca riscurile și beneficiile să fie cântărite cu mare grijă. Studiile clinice sugerează că oxigenul hiperbaric nu poate produce malformații, însă modificările fiziologice din timpul sarcinii și sensibilitatea crescută la stresul oxidativ pot influența rezultatul terapiei. De aceea, recomandarea generală este ca oxigenoterapia hiperbarică să fie utilizată în sarcină doar în cazuri de urgență bine justificate, și împreună cu o monitorizare atentă a mamei și fătului.
Crize de epilepsie necontrolate
Pacienții cu antecedente de epilepsie sau cu predispoziție la convulsii trebuie evaluați cu atenție înainte de a urma sesiuni de terapie hiperbară, deoarece terapia poate crește riscul de apariție a convulsiilor hiperoxice. Expunerea la niveluri crescute de oxigen, mai ales la presiuni ridicate, poate afecta echilibrul neuronal și poate declanșa activitate epileptiformă la pacienții sensibili. Potrivit studiilor recente, majoritatea convulsiilor hiperoxice apar în timpul expunerii prelungite la presiuni de peste 2 ATA și sunt, de regulă, reversibile dacă sunt gestionate prompt. Prin urmare, este importantă adaptarea protocoalelor de tratament și monitorizarea continuă a pacienților care prezintă risc neurologic.
Intervenții chirurgicale recente la nivelul urechii sau sinusurilor
Intervențiile chirurgicale recente la nivelul urechii sau sinusurilor reprezintă o provocare majoră în contextul oxigenoterapiei hiperbarice, deoarece presiunea crescută aplicată în timpul terapiei poate compromite procesul delicat de vindecare și poate duce la dehiscența (deschiderea) inciziilor sau a grefelor chirurgicale. Presiunea mare poate exercita forțe suplimentare asupra țesuturilor încă fragile, crescând riscul de complicații postoperatorii precum sângerări, infecții sau durere accentuată. Din acest motiv, se recomandă ca pacienții să aștepte o perioadă adecvată de recuperare înainte de inițierea HBOT, decizia fiind luată în colaborare strânsă cu medicul curant și operatorul barocameră.
Febră mare
Prezența febrei mari la momentul terapiei hiperbarice este un factor de risc important, deoarece creșterea temperaturii corporale amplifică efectele toxice ale oxigenului asupra sistemului nervos central. O temperatură mai ridicată accelerează procesele metabolice și sensibilizează celulele nervoase la stresul oxidativ, crescând astfel riscul de apariție a convulsiilor. Din acest motiv, pacienții care prezintă febră trebuie să amâne sesiunea de oxigenoterapie hiperbarică până la normalizarea temperaturii, pentru a reduce semnificativ riscurile și a asigura o desfășurare sigură a tratamentului.
Dacă te gândești să urmezi acest tip de tratament, este esențial să discuți în prealabil cu un medic specialist. La clinica Hyperbarium, echipa noastră multidisciplinară, formată din specialiști în boli infecțioase, cardiologie, chirurgie generală, diabet, nutriție și boli metabolice, medicină internă, neurologie, ortopedie, pneumologie și recuperare medicală, lucrează împreună cu experți în medicină hiperbară pentru a oferi evaluări riguroase și recomandări personalizate. Sfatul unui specialist înainte de începerea oxigenoterapiei hiperbarice te poate ajuta să identifici eventualele riscuri și să beneficiezi de un tratament sigur și eficient.
Efecte secundare rare în oxigenoterapia hiperbarică
Oxigenoterapia hiperbarică este o metodă eficientă și sigură în tratarea multor afecțiuni, însă, ca orice formă de terapie, poate avea și unele efecte secundare. În cazuri rare, la nivelul sistemului nervos central (SNC) pot apărea reacții precum amețeli, greață, tulburări vizuale temporare sau, în situații excepționale, convulsii provocate de expunerea prelungită la un nivel foarte mare de oxigen (hiperoxie).
Este important de subliniat că astfel de reacții apar în general în contextul unor expuneri îndelungate și repetate, mai ales în cazuri speciale sau tratamente intensive, care nu sunt caracteristice afecțiunilor frecvent tratate prin oxigenoterapie hiperbarică. În situațiile obișnuite, riscul acestor efecte este foarte scăzut, iar prin monitorizarea atentă a pacientului și adaptarea duratei și presiunii tratamentului, ele pot fi evitate cu ușurință. Aceste reacții sunt, de regulă, reversibile și gestionabile în cadrul unui protocol medical sigur.
De asemenea, în anumite situații, poate apărea o sensibilitate la nivelul plămânilor, manifestată printr-o reducere temporară a eficienței schimburilor de gaze sau, foarte rar, prin edem pulmonar reversibil. Tocmai de aceea, tratamentele cu oxigen hiperbaric sunt atent dozate, personalizate și supravegheate medical, pentru a asigura beneficii maxime cu riscuri minime.
Din acest motiv, oxigenoterapia hiperbarică nu ar trebui niciodată efectuată într-un centru neacreditat sau nesupravegheat de cadre medicale specializate, deoarece lipsa unui control riguros poate transforma o terapie valoroasă într-un potențial pericol pentru sănătate.
În ceea ce privește sănătatea oculară, pacienții pot dezvolta miopie tranzitorie, fenomen atribuit expunerii prelungite la oxigen hiperbaric. Aceste modificări sunt de obicei temporare și reversibile după încheierea terapiei, însă trebuie menționate pacienților înainte de începerea tratamentului, pentru a asigura o informare completă și corectă.
Concluzie
Oxigenoterapia hiperbarică reprezintă un instrument terapeutic modern și valoros, care poate aduce beneficii considerabile atunci când este administrată corect. O selecție riguroasă a pacienților, o evaluare preterapeutică completă și o monitorizare atentă sunt esențiale pentru a maximiza rezultatele pozitive și a reduce la minimum eventualele riscuri.
La clinica Hyperbarium, echipa noastră multidisciplinară, formată din specialiști în boli infecțioase, cardiologie, chirurgie generală, diabet, nutriție și boli metabolice, medicină internă, neurologie, ortopedie, pneumologie și recuperare medicală, colaborează strâns cu experți în medicină hiperbară pentru a oferi evaluări riguroase și recomandări personalizate pentru fiecare pacient.
Toate procedurile se desfășoară cu respectarea strictă a standardelor internaționale de siguranță, la cel mai înalt nivel posibil, pentru a garanta atât eficiența tratamentului, cât și protecția completă a pacienților în fiecare etapă a terapiei.
Cu sprijinul unei echipe dedicate și prin aplicarea celor mai riguroase protocoale medicale, oxigenoterapia hiperbarică devine o experiență sigură, eficientă și cu reale beneficii pentru refacerea și susținerea sănătății pe termen lung.
