Articol revizuit de: Dr. Sturz Ciprian, Dr. Tîlvescu Cătălin și Dr. Alina Vasile
Articol actualizat la data: 06-02-2026
Gripa sezonieră: tipuri, complicații și tratament cu oxigen hiperbaric
- Înțelegerea virusurilor gripale: Ce tipuri de gripă circulă în 2026
- Transmiterea și contagiozitatea: de ce se răspândește gripa atât de rapid
- Ce complicații are gripa: când o infecție banală devine periculoasă
- Grupurile de risc pentru complicații
- Recuperarea după gripă: De ce durează mai mult decât te-ai aștepta
- Oxigenoterapia hiperbară – cum te poate ajuta să te recuperezi mai rapid
- Pentru cine este indicată terapia hiperbară după gripă
- Cum arată tratamentul concret
- De ce trebuie să combini terapia hiperbară cu tratamentele standard
- Prevenția rămâne strategia primară
- O abordare modernă pentru o boală veche
Dacă ai avut vreodată gripă adevărată, nu o simplă răceală, ci acea stare în care abia te poți ridica din pat, fiecare mușchi te doare și febra te face să tremuri, știi exact cât de debilitantă poate fi această boală. În fiecare an, la Clinica Hyperbarium vedem sute de pacienți care trec prin această experiență, iar sezonul 2025-2026 a fost deosebit de intens.
De aceea este important să vorbim despre tipurile de gripă, ca să știi la ce te aștepți, despre recuperare, deoarece corpului îi ia mult timp să își revină după o gripă severă, dar și ce poți face pentru a accelera recuperarea prin medicina hiperbară și alte terapii complementare.
Înțelegerea virusurilor gripale: Ce tipuri de gripă circulă în 2026
Probabil ai auzit la televizor despre "gripa A" sau "gripa B", dar ce înseamnă de fapt aceste litere? Să clarificăm lucrurile, pentru că diferențele contează când vine vorba de ce te poți aștepta.
Gripa de tip A: Principalul vinovat al epidemiilor
Gripa A este, din păcate, forma cea mai agresivă și imprevizibilă. Ce o face atât de problematică este capacitatea ei unică de a infecta nu doar oameni, ci și animale: păsări, porci, mamifere marine. Acest lucru îi permite să se recombine genetic și să apară cu variante noi în fiecare sezon, surprinzând sistemul nostru imunitar.
Structura virală a gripei A se bazează pe două proteine de suprafață cu nume complicate: hemaglutinina (H) și neuraminidaza (N). Nu trebuie să reții acești termeni, dar e util să înțelegi că atunci când auzi despre A(H1N1) sau A(H3N2), aceste cifre indică tipurile specifice ale acestor proteine. Și da, contează care combinație circulă, pentru că unele sunt mai agresive decât altele.
În sezonul actual, 2025-2026, circulă predominant două subtipuri. A(H1N1)pdm09 este descendentul direct al virusului care a provocat pandemia din 2009. Între timp oamenii au creat imunitate la aceasta și s-a transformat într-o boală de sezon, afectând în special persoanele mai tinere. Adulții născuți înainte de 1957 au o oarecare protecție din cauza expunerii la virusuri H1N1 mai vechi.
Ce trebuie să știi despre supergripa A(H3N2)
Poate ai văzut în știri termeni dramatici precum "supergripa" sau "val pandemic de gripă". Deși titlurile pot fi exagerate, realitatea este că varianta A(H3N2) subclade 3C.K care circulă acum este într-adevăr mai agresivă decât ne-am fi dorit.
Conform datelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății pentru regiunea Europeană în decembrie 2025, această nouă variantă A(H3N2) subclade K reprezintă până la 90% din toate cazurile confirmate de gripă în Regiunea Europeană, reflectând o creștere neobișnuit de timpurie a activității gripale comparativ cu sezoanele anterioare.
Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a emis o evaluare de risc în noiembrie 2025, avertizând că acest subclade A(H3N2) K prezintă o divergență genetică semnificativă față de tulpina vaccinală.
Ce înseamnă asta pentru tine? În primul rând, că vaccinul din acest sezon poate fi mai puțin eficient decât în anii trecuți, nu inutil, dar cu o protecție redusă. În al doilea rând, că simptomele tind să fie mai intense și recuperarea mai îndelungată. S-a observat că mulți pacienți cu această variantă raportează febră peste 39°C care durează 4-5 zile și o astenie profundă care persistă 3-4 săptămâni.
În România, conform datelor INSP, în săptămâna 5-11 ianuarie 2026 au fost confirmate 172 de cazuri prin laborator, majoritatea fiind A(H3N2), cu 20 de decese cumulate de la începutul sezonului. Dintre aceste decese, 17 au fost la persoane peste 65 de ani, ceea ce ne arată clar cine sunt cei mai vulnerabili.
Gripa de tip B: Varianta mai blândă dar nu neapărat mai puțin problematică
Virusul gripal B infectează exclusiv oameni și este considerat mai stabil genetic decât gripa A, evoluând într-un ritm mai lent. Această stabilitate înseamnă că vaccinurile tind să fie mai eficiente împotriva gripei B, dar nu elimină riscul de îmbolnăvire. Există două linii genetice principale ale gripei B care circulă simultan: B/Yamagata și B/Victoria, ambele denumite după locațiile unde au fost identificate inițial.
Deși gripa B este adesea percepută ca mai blândă, această percepție poate fi înșelătoare. La copii și adolescenți, gripa B provoacă frecvent simptome intense, comparabile cu cele ale gripei A. Un studiu publicat în Journal of Infectious Diseases a analizat 3.456 de cazuri pediatrice și a descoperit că gripa B a fost asociată cu o durată mai lungă a febrei și o incidență mai mare a simptomelor gastro-intestinale, precum greață, vărsături și diaree, comparativ cu gripa A.
La adulți, manifestările gripei B sunt similare cu cele ale gripei A, dar tind să fie ușor mai moderate. Totuși, la persoanele cu imunitate compromisă, diabet zaharat sau boli cardiovasculare, gripa B poate genera complicații serioase, inclusiv miocardită (inflamația mușchiului cardiac) sau exacerbarea insuficienței cardiace congestive.
Gripa de tip C: Forma minoră care rareori necesită atenție medicală
Virusul gripal C reprezintă categoria cea mai puțin agresivă și mai puțin studiată. Infecțiile cu acest virus produc simptome respiratorii ușoare (congestie nazală, strănut ocazional, tuse minimă) care mimează o răceală comună și trec frecvent neobservate. Majoritatea oamenilor se infectează cu gripa C în copilărie, dezvoltând imunitate pe termen lung.
Spre deosebire de gripele A și B, care generează epidemii sezoniere cu vârfuri clare de incidență în lunile reci, gripa C circulă constant pe tot parcursul anului, la niveluri scăzute. Nu există programe de vaccinare pentru gripa C deoarece nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru sănătatea publică și nu a fost niciodată asociată cu epidemii sau pandemii.
Transmiterea și contagiozitatea: de ce se răspândește gripa atât de rapid
Realitatea este că virusul gripal este excepțional de eficient la transmitere, și asta explică de ce epidemiile sunt practic inevitabile.
Transmiterea se face predominant prin picături respiratorii, acele particule microscopice de mucus și salivă pe care le expulzezi când tușești, strănuți sau chiar vorbești. Aceste picături pot parcurge până la 2 metri și pot fi inhalate direct de persoanele din apropiere. Dar există și o cale mai puțin evidentă: transmiterea prin contact indirect. Virusul supraviețuiește pe suprafețe solide precum balustrade, mânere de uși, tastaturi, timp de 24-48 de ore. Atingi suprafața contaminată, apoi îți duci mâna la nas sau ochi, și gata.
Cel mai insidios aspect este perioada de contagiozitate: începe cu 24 de ore înainte să ai primul simptom. Asta înseamnă că poți transmite gripa înainte să realizezi că ești bolnav. La copii și persoane cu sistem imunitar compromis, perioada de contagiozitate poate depăși 10 zile.
Studii de modelare epidemiologică și analize sistematice au calculat că o persoană infectată cu gripă sezonieră transmite, în medie, virusul către 1.3-1.5 persoane susceptibile într-o comunitate neimunizată. Poate nu pare mult, dar e suficient pentru a susține o epidemie în absența măsurilor de prevenire.
Ce complicații are gripa: când o infecție banală devine periculoasă
Deși majoritatea persoanelor sănătoase se recuperează complet după gripă în 7-10 zile, aproximativ 10-15% dezvoltă complicații care necesită atenție medicală suplimentară. Aceste complicații pot varia de la infecții bacteriene secundare la afectarea gravă a organelor vitale.
Complicații respiratorii
Pneumonia post-gripală este cea mai temută complicație, putând fi cauzată fie direct de virusul influenza (pneumonie virală), fie de bacterii care profită de slăbirea sistemului imunitar (pneumonie bacteriană secundară). Pneumonia virală primară apare de obicei la 2-3 zile după debutul gripei și se manifestă prin agravarea rapidă a dispneei (dificultății de respirare), cianoza (colorație albăstruie a buzelor și extremităților) și hipoxemie severă (niveluri scăzute de oxigen în sânge).
Pneumonia bacteriană secundară, cauzată frecvent de Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Haemophilus influenzae, se dezvoltă de obicei la 5-7 zile după debutul gripei, când pare că pacientul începe să se recupereze. Apariția unei noi febre, expectorații purulente (spută galben-verzuie) și durere toracică la respirație sunt semnale de alarmă.
Bronșita acută reprezintă inflamația căilor respiratorii mari și se manifestă prin tuse persistentă, producție crescută de mucozități și senzație de opresiune toracică. Deși mai puțin severă decât pneumonia, bronșita poate dura 3-4 săptămâni și afectează semnificativ calitatea vieții.
Exacerbarea bolilor pulmonare cronice – astm bronșic, bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPOC), fibroză pulmonară – este o altă complicație frecventă. Un studiu multicentric prospectiv canadian publicat în revista CHEST a urmărit 4.755 de pacienți cu BPOC spitalizați între 2011-2015 și a descoperit că 38.5% au fost pozitivi pentru virusul gripal. Acești pacienți cu gripă confirmată au prezentat rate semnificativ mai mari de boli critice (17.2% vs 12.1%) și mortalitate (9.7% vs 7.9%) comparativ cu cei fără gripă. De asemenea, un studiu american recent arată că pacienții vârstnici cu BPOC și gripă au o rată de spitalizare la 30 de zile de 34.6%, comparativ cu doar 6.1% pentru cei fără gripă
Complicații cardiovasculare
Mulți pacienți sunt surprinși când le spun că gripa poate afecta inima. Dar conexiunea este solidă și bine documentată științific. Infarctul miocardic acut (atacul de cord) este de 6 ori mai probabil să apară în primele 7 zile după diagnosticul de gripă, conform unui studiu amplu publicat în New England Journal of Medicine care a analizat 364.227 de pacienți din Ontario, Canada.
Mecanismele sunt multiple: inflamația sistemică acută destabilizează plăcile de aterom din arterele coronare, agregarea plachetară crește (sângele tinde să formeze cheaguri mai ușor), iar febra și tahicardia pun un stres metabolic mare asupra inimii.
Iar, miocardita și pericardita, adică inflamația mușchiului cardiac și a membranei care învelește inima, sunt mai rare dar pot afecta tinerii și persoanele fizic active. Durere toracică atipică, palpitații, scăderea toleranței la efort sunt semnale de avertizare.
Complicații neurologice
Encefalita gripală (inflamația creierului) este o complicație rară dar devastatoare, cu o incidență de aproximativ 1 caz la 100.000 de infecții cu gripă. Se manifestă prin confuzie mentală acută, convulsii, tulburări de conștiență și deficit neurologic focal. Studii de neuroimagistică au demonstrat că virusul influenza poate invada direct țesutul cerebral sau poate declanșa un răspuns autoimun care atacă mielina (învelișul protector al nervilor).
Sindromul Guillain-Barré, o tulburare neurologică în care sistemul imunitar atacă nervii periferici, are o incidență crescută după infecțiile gripale. Manifestările tipice încep cu slăbiciune și furnicături la nivelul picioarelor, care progresează ascendent și pot ajunge să afecteze mușchii respiratori, necesitând ventilație mecanică.
Grupurile de risc pentru complicații
Anumite categorii de persoane prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta complicații severe:
Persoanele peste 65 de ani sunt cele mai afectate de gripă, de multe ori din cauza comorbidităților asociate vârstei. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 70-85% din decesele asociate gripei sezoniere apar în acest grup de vârstă, din cauza îmbătrânirii sistemului imunitar (imunosenescență) și prezenței bolilor cronice asociate
Femeile gravide, în special în trimestrul al doilea și al treilea, când modificările fiziologice ale sarcinii (creșterea volumului cardiac, reducerea capacității pulmonare) cresc vulnerabilitatea la complicații respiratorii severe.
Persoanele cu boli cronice, precum cei cu diabet zaharat, boli cardiovasculare, afecțiuni pulmonare cronice, insuficiență renală, boli hepatice și imunosupresie multiplică riscul de evoluție severă. Un raport al Institutului Național de Sănătate Publică din România arată că 87% dintre pacienții spitalizați cu gripă severă în sezonul 2023-2024 aveau cel puțin o comorbiditate
Copiii sub 2 ani au sistemul imunitar incomplet dezvoltat și căile respiratorii mici îi fac vulnerabili la complicații, în special la sindromul de detresă respiratorie.
Recuperarea după gripă: De ce durează mai mult decât te-ai aștepta
Una dintre problemele ridicate de pacienții care au trecut printr-un episod gripal este recuperarea lentă. Iar medicii le explică că este normal. Dar, este și o variantă mai lungă a răspunsului, pe care trebuie să o explicăm.
Chiar și după dispariția febrei și a simptomelor acute, multe persoane continuă să resimtă oboseală persistentă, slăbiciune musculară, dificultate de concentrare și intoleranță la efort timp de 2-4 săptămâni. Acest fenomen, cunoscut în literatura medicală ca sindrom post-infecțios sau "astenie post-gripală", afectează aproximativ 40% dintre persoanele care au avut gripă.
Mecanismele biologice care explică recuperarea îndelungată sunt multiple. În primul rând, inflamația sistemică generată de răspunsul imunitar la virus nu se rezolvă instantaneu odată cu eliminarea virală. Citokinele proinflamatorii (molecule de semnalizare implicate în răspunsul imunitar, precum interleukina-6, interferonul-gamma și factorul de necroză tumorală alfa) rămân la niveluri crescute timp de săptămâni, contribuind la senzația de epuizare.
În al doilea rând, gripa provoacă deteriorarea epiteliului respirator, adică stratul de celule care căptușește căile respiratorii. Regenerarea completă a acestui strat poate dura 3-4 săptămâni, perioadă în care căile respiratorii rămân hipersensibile, explicând tusea persistentă și tendința crescută la infecții secundare.
Cercetări efectuate la Medical Research Council Common Cold Unit din Marea Britanie au urmărit adulți după episoade de gripă confirmată în laborator și au măsurat obiectiv performanța cognitivă. Cercetătorii au descoperit că gripa B a produs creșteri de 38% ale timpilor de reacție la sarcini de vigilență și atenție, comparativ cu persoanele sănătoase. Mai semnificativ, deficite de performanță persistau până la o săptămână după dispariția simptomelor, indicând că recuperarea completă necesită mai mult timp decât rezolvarea febrei și markerii virali. Iar un studiu recent din Taiwan pe peste 300,000 de pacienți a demonstrat că gripa crește riscul de dezvoltare a sindromului de oboseală cronică cu 51%, subliniind impactul pe termen lung al infecției.
Pentru persoanele care experimentează simptome post-gripale persistente, vitaminoterapia intravenoasă poate reprezenta o opțiune complementară valoroasă. Studii recente pe pacienți cu őboseală post-virală au demonstrat că administrarea intravenoasă de vitamină C, complex B, magneziu și antioxidanți produce reduceri semnificative ale oboselii și îmbunătățiri ale somnului, concentrării și funcției fizice. Spre deosebire de suplimentarea orală, terapiile intravenoase oferă absorbție de 100% și efecte rapide, fiind recomandate specific pentru convalescență după infecții virale, cu rezultate vizibile după 2-3 sesiuni prin refacerea rapidă a rezervelor de nutrienți epuizate.
Oxigenoterapia hiperbară – cum te poate ajuta să te recuperezi mai rapid
Aici ajungem la partea care mă pasionează cel mai mult și motivul pentru care mulți pacienți ajung la Clinica Hyperbarium. Terapia hiperbară (HOBT) nu înlocuiește tratamentul medical standard al gripei: antiviralele, hidratarea, repaosul, ci funcționează ca o terapie complementară care amplifică mecanismele naturale de vindecare.
Efectul antiinflamator sistemic este unul dintre cele mai importante beneficii ale oxigenului hiperbaric. Cercetări publicate în Journal of Immunology au demonstrat că terapia hiperbară reduce semnificativ producția de citokine proinflamatorii (IL-1β, IL-6, TNF-α) și crește expresia mediatorilor antiinflamatori precum IL-10. Într-un model experimental de inflamație pulmonară acută, tratamentul cu oxigen hiperbaric la 2.5 ATA timp de 90 de minute zilnic a redus infiltrarea neutrofilelor în țesutul pulmonar cu 64% după 5 zile.
Acest efect antiinflamator explică de ce recuperarea după terapie hiperbară în contextul post-gripal este frecvent mai rapidă decât recuperarea spontană, reducând durata și intensitatea astheniei post-infecțioase.
Ameliorarea funcției pulmonare este un alt beneficiu esențial. După gripă, mai ales în cazurile cu pneumonie virală sau exacerbare a bolilor pulmonare cronice, rămân zone de fibroză pulmonară localizată, edem interstițial și inflamație persistentă care compromit schimbul de gaze. Terapia hiperbară îmbunătățește oxigenarea țesuturilor pulmonare afectate, reduce edemul prin vasoconstricție hiperbară controlată și stimulează repararea epitheliului alveolar deteriorat.
Stimularea imunității antivirale și antibacteriene reprezintă un mecanism suplimentar crucial. Oxigenul hiperbaric crește semnificativ capacitatea bactericidă a neutrofilelor și macrofagelor, celulele sistemului imunitar responsabile pentru distrugerea agenților patogeni. Cercetări de la Universitatea din Pennsylvania au demonstrat că terapia hiperbară induce modificări semnificative în producția de specii reactive de oxigen (ROS) la nivel celular, fundamentale pentru mecanismele terapeutice. Această proprietate este deosebit de valoroasă în prevenirea infecțiilor bacteriene secundare care complică frecvent evoluția gripei.
Reducerea stresului oxidativ și protecția celulară poate părea paradoxală având în vedere că HBOT furnizează cantități mari de oxigen, dar cercetările demonstrează că expunerea controlată și intermitentă la oxigen hiperbaric activează sisteme antioxidante endogene puternice. Se produce un fenomen numit "preconditionare hiperbarică" prin care celulele își consolidează apărarea împotriva stresului oxidativ.
Un studiu polonez pe pacienți supuși unui protocol de 14 ședințe terapie hiperbară a măsurat markeri ai stresului oxidativ și a descoperit că, deși imediat după ședințe se observă o creștere tranzitorie a oxidării, la sfârșitul protocolului nivelurile de glutation peroxidază erau crescute cu 26%, conferind o protecție durabilă împotriva stresului oxidativ.
Pentru cine este indicată terapia hiperbară după gripă
Pentru pacienții care dezvoltă hipoxemie persistentă (niveluri scăzute de oxigen în sânge) după gripă, chiar și după rezolvarea fazei acute. Spre deosebire de oxigenoterapia clasică prin mască sau canulă nazală, terapia hiperbară la 3 ATA poate atinge valori ale presiunii parțiale a oxigenului arterial de peste 2000 mmHg, asigurând o saturație tisulară optimă chiar și în prezența deteriorării severe a schimbului gazos pulmonar.
La pacienții cu miocardită post-gripală sau deteriorare cardiovasculară, HBOT oferă beneficii ale oxigenului hiperbaric prin reducerea sarcinii metabolice asupra inimii și îmbunătățirea perfuziei miocardice. Studii de imagistică cardiacă au demonstrat că terapia hiperbară crește livrarea de oxigen la miocard cu 400%, permițând recuperarea zonelor de ischemie reversibilă.
În cazurile de encefalopatie post-gripală sau deteriorare cognitivă persistentă, aplicarea medicinii hiperbare vizează îmbunătățirea perfuziei cerebrale și reducerea edemului cerebral rezidual. Cercetări de neuroimagistică funcțională efectuate la Universitatea din Tel Aviv au arătat că un protocol de 40 de ședințe terapie hiperbară la 2.0 ATA a îmbunătățit fluxul sanguin cerebral regional cu 16-23% în zonele prefrontale și temporale, corelându-se cu ameliorări semnificative ale testelor de memorie, atenție și funcții executive.
Cum arată tratamentul concret
Protocolul standard pentru recuperare terapie hiperbară în contextul complicațiilor post-gripale constă în ședințe zilnice de 90-120 de minute la presiuni de 2.4-3.0 ATA, în funcție de severitatea cazului și răspunsul individual. Un curs terapeutic complet cuprinde de obicei 20-30 de ședințe, administrate consecutiv sau cu pauze minime de weekend.
Înainte de a începe tratamentul, faci o evaluare medicală completă: examen clinic, examinare ORL pentru evaluarea permeabilității trompelor lui Eustachiu (important pentru echilibrarea presiunii în urechi), radiografie toracică și, dacă ai comorbidități, electrocardiogramă.
În timpul ședinței, stai confortabil în camera hiperbară, poți asculta muzică, viziona un film sau pur și simplu te relaxezi. Singurul disconfort pe care îl raportează majoritatea pacienților este senzația de presiune în urechi la compresie și decompresie, similar cu cea din avion, care se echilibrează ușor prin înghițire sau deschiderea gurii.
Efectele adverse sunt în general minore: disconfort auricular, oboseală tranzitorie post-ședință și, foarte rar, miopie reversibilă la pacienții supuși la protocoale prelungite de peste 40 de ședințe.
De ce trebuie să combini terapia hiperbară cu tratamentele standard
Este esențial să înțelegem că terapia hiperbară nu înlocuiește tratamentul medical standard al gripei, ci funcționează ca o intervenție complementară care amplifică mecanismele naturale de vindecare și accelerează recuperarea. De asemenea, tratamentul medicamentos ar trebui prescris de medic, în special antibioticele. Abordarea optimă integrează:
Tratamentele antivirale – inhibitori de neuraminidază precum oseltamivir, dacă sunt administrate în primele 48 de ore de la debut, reduc durata bolii cu aproximativ 1 zi și scad riscul de complicații cu 40-50%.
Terapia de susținere - hidratare adecvată, antipiretice pentru febră, repaus suficient. Sună banal, dar sunt fundamentale.
Gestionarea complicațiilor – antibioterapie pentru infecțiile bacteriene secundare, bronhodilatatoare pentru bronhospasm, toate sub supraveghere medicală.
Terapia hiperbară pentru optimizarea recuperării – mai ales când recuperarea spontană este îndelungată sau apar complicații persistente.
În cazurile severe cu pneumonie virală, recuperarea cu terapie hiperbară poate fi inițiată precoce, în paralel cu tratamentul intensiv, pentru a preveni progresia către sindrom de detresă respiratorie acută. La pacienții care au trecut prin faza acută dar prezintă recuperare îndelungată cu simptome persistente, oxigenoterapia poate fi aplicată în faza de convalescență pentru a accelera întoarcerea la activitățile normale.
Prevenția rămâne strategia primară
Deși acest articol se concentrează pe tratament și recuperare, este important să subliniem că prevenirea rămâne cea mai bună strategie. Vaccinarea antigripală anuală reduce riscul de îmbolnăvire cu 40-60% în funcție de cât de bine se potrivește compoziția vaccinului cu tulpinile circulante. Chiar când nu previne complet infecția, reduce semnificativ severitatea simptomelor și riscul de complicații.
Măsurile de igienă, precum spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, evitarea atingerii feței cu mâinile neigienizate, acoperirea gurii și nasului la tuse sau strănut, dezinfectarea suprafețelor frecvent atinse, rămân fundamentale.
În cazul apariției simptomelor, intervenția precoce este crucială. Medicamentele antivirale sunt maxim eficiente când sunt administrate în primele 48 de ore de la debutul simptomelor.
O abordare modernă pentru o boală veche
Gripa sezonieră rămâne o provocare semnificativă pentru sistemele de sănătate globale, iar sezonul 2025-2026, dominat de tulpina A(H3N2), a subliniat din nou nevoia de strategii terapeutice comprehensive care să depășească simpla gestionare simptomatică. În timp ce tratamentele antivirale și terapia de susținere rămân pilonii fundamentali, medicina hiperbară oferă o dimensiune suplimentară valoroasă, abordând mecanismele profunde ale inflamației, hipoxiei și deteriorării tisulare care prelungesc recuperarea și generează complicații.
Dovezile științifice acumulate în ultimii ani demonstrează că oxigenoterapia hiperbară nu este o intervenție experimentală sau marginală, ci o modalitate terapeutică validată, cu mecanisme fiziologice bine documentate și beneficii clinice măsurabile. Pentru pacienții care se confruntă cu complicații respiratorii post-gripale, astenie persistentă sau recuperare îndelungată, terapia hiperbară reprezintă o opțiune pe care merită să o exploreze împreună cu medicul curant.
La Clinica Hyperbarium din Oradea, echipa medicală specializată în medicină hiperbară este pregătită să evalueze fiecare caz individual și să dezvolte protocoale terapeutice personalizate, care să integreze optim această tehnologie avansată în parcursul de recuperare post-gripală. Dacă te confrunți cu simptome persistente după gripă sau cu complicații care afectează calitatea vieții, o consultație de evaluare poate clarifica dacă terapia hiperbară este potrivită pentru situația ta specifică.
Gripa este o boală veche, dar instrumentele medicale de care dispunem pentru a o combate evoluează continuu. Combinarea înțelepciunii medicale clasice cu inovațiile terapeutice moderne ne oferă șansa de a transforma o experiență potențial debilitantă într-un episod temporar, cu recuperare completă și fără sechele pe termen lung.
