Bolile de sezon: de la alergii la viroze. Cum te recuperezi mai repede?

Bolile de sezon: de la alergii la viroze. Cum te recuperezi mai repede?

1. Ce sunt bolile de sezon de fapt
2. Care sunt diferențele între răceală, viroză și gripă?
3. Pneumonie, bronșită, bronșiolită – când infecția „coboară” pe arborele respirator
4. Otită, sinuzită, alergii – când nasul și urechile intră în joc
5. De ce unii oameni se refac greu după o viroză sau gripă
6. Tratamentul clasic: ce rămâne esențial, indiferent ce terapii moderne alegi
7. Prevenția este cea mai importantă când vine vorba de bolile de sezon
8. Rolul terapiei hiperbare în recuperarea după bolile de sezon
   • De ce să apelezi la terapie hiperbară pentru bolile de sezon?
   • Efect antibacterian și sinergic cu antibioticele
   • Recuperarea după pneumonie, gripă severă sau viroză complicată
   • Terapie hiperbară și alergiile. Care este rolul terapiei hiperbare
9. De la primul strănut la un plan de recuperare adevărat

În fiecare toamnă și iarnă se repetă aceleaşi scenarii în România: copii lipsesc de la școală, părinții merg la muncă cu nasul în batistă, iar camerele de gardă sunt pline. Vorbim de gripă, viroze respiratorii, pneumonii, bronșite, bronșiolite, otite, sinuzite, răceli banale și alergii care se activează fix când ți-e lumea mai dragă și vremea mai umedă.

Partea mai puțin discutată este că o boală de sezon nu înseamnă doar „m-am simțit rău câteva zile și gata”. Foarte mulți oameni rămân cu oboseală, tuse reziduală, dificultăți de respirație, imunitate scăzută și o predispoziție la noi episoade. Aici intră în joc strategiile inteligente de recuperare, nu doar o pastilă pe zi și ceaiul de seară.

La Hyperbarium, rezolvarea acestor probleme este clară: tratamentul nu se oprește când îți scade febra. Scopul este să îți refaci complet funcția pulmonară, să calmezi inflamația rămasă în corp, să susții imunitatea și să reduci riscul de complicații, folosind tehnologii moderne precum oxigenoterapia hiperbară, vitaminoTerapia intravenoasă și alte terapii complementare, integrate într-un protocol medical serios.

Iată ce trebuie să ştii despre bolile de sezon în România şi cum se tratează ele pentru a nu avea efecte secundare de lungă durată.

Ce sunt bolile de sezon de fapt

La nivel european, se estimează că până la 50 de milioane de persoane fac gripă sezonieră în fiecare an, iar zeci de mii de oameni mor anual din cauza complicațiilor, mai ales vârstnici și persoane cu boli cronice În ultimii ani, aceste valuri de infecții respiratorii (inclusiv gripă, RSV și SARS-CoV-2) sunt monitorizate atent la nivelul UE de ECDC, tocmai pentru că pun presiune mare pe sistemele de sănătate.

În România, şi Europa Centrală şi de Est, în fiecare sezon rece, medicii se confruntă cu afecțiuni similare: gripă, infecții respiratorii virale, pneumonie, bronșită, bronșiolită (mai ales la sugari și copii mici), otită, sinuzită, răceală banală, plus alergii care se agravează sau se suprapun cu virozele, boli cu care fiecare român este familiar, în special cei cu copii.

Dacă ne uităm la datele oficiale, nu vorbim deloc de un fenomen minor. Conform Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), în sezonul gripal 2023–2024 au fost raportate în România 65.135 de cazuri clinice compatibile cu gripă (infecții de tip IL), cu 12,6% mai multe față de sezonul anterior. în fiecare sezon există câteva sute până la mii de cazuri de forme severe, cu nevoie de spitalizare și, uneori, terapie intensivă. De exemplu, în sezonul 2019–2020 au fost raportate 365 de cazuri SARI doar în spitalele de stat, ceea ce prin extrapolare înseamnă aproximativ 1.900 de cazuri severe la nivel național, în doar un sezon gripal

Institutul Național de Statistică (INSSE) completează imaginea prin publicații despre starea de sănătate a populației, în care bolile aparatului respirator apar constant între principalele cauze de morbiditate și mortalitate, mai ales la vârstnici și pacienți cu comorbidități Astfel, INSSE notează că, în același sezon, au fost confirmate prin laborator 2.246 de cazuri de gripă, ceea ce înseamnă forme documentate clar, nu doar suspiciuni clinice.

În consecinţă, bolile de sezon nu sunt doar un ușor episod de indispoziție. Pentru foarte mulți oameni, ele înseamnă oboseală prelungită, tuse persistentă, respirație îngreunată, agravarea bolilor cronice și un risc real de complicații.

Așa că atunci când vorbim despre sezonul de viroze din România nu ne referim doar la câteva răceli izolate, ci la zeci de mii de cazuri raportate săptămânal în vârf de sezon și la sute de mii de episoade pe întreg sezonul.

Care sunt diferențele între răceală, viroză și gripă?

Imediat ce apar febra şi secreţiile mucoase spunem că avem gripă. În realitate, de cele mai multe ori vorbim ori de clasica răceală, ori de viroze respiratorii, care sunt mult mai frecvente decât gripa. Diferenţierea între ele este foarte importantă, deoarece tratamentul este diferit, dar şi timpul de recuperare este altul pentru fiecare boală în parte. Prim urmare, iată ce trebuie să ştii.

Răceala clasică este, de fapt, o viroză respiratorie ușoară. E provocată de tot felul de virusuri: rinovirusuri, coronavirusuri sezoniere, adenovirusuri și altele, și se manifestă prin nas înfundat sau care curge, usturime sau durere în gât, o jenă ușoară în piept, poate puțină tuse, uneori febră mică sau deloc. Te simți puţin obosit şi letargic, dar nu neapărat trebuie să stai în pat. De obicei, episodul acut trece în cinci–șapte zile, însă tusea se poate prelungi, mai ales la fumători sau la cei cu bronșite cronice.

Când spunem viroză respiratorie, folosim un termen umbrelă. În categoria asta intră de la răceala simplă până la episoade mai serioase, cu febră mai mare, frisoane, dureri musculare, dureri de cap și inflamație marcată a căilor respiratorii. La copii mici lucrurile sunt și mai sensibile, deoarece virusuri precum RSV (virusul sincițial respirator) pot ajunge să dea bronșiolită, acea tuse cu respirație șuierătoare, cu efort respirator vizibil, care îi sperie pe părinți pe bună dreptate. De multe ori, o astfel de viroză „pregătește terenul” pentru complicații bacteriene: otite, sinuzite sau chiar pneumonii.

Gripa este tot o viroză respiratorie, dar este tratată separat. Este produsă de virusurile gripale A sau B, inclusiv super-gripa A(H3N2) și, epidemiologic, sunt cu totul altceva decât o simplă răceală. Debutul este, de obicei, brusc: prima zi te simți puțin afectat, a doua zi ai febră mare, frisoane, dureri musculare puternice, dureri de cap, o stare generală de letargie din cauza căreia abia te ridici din pat.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, la nivel global, în fiecare an există aproximativ 1 miliard de cazuri de gripă sezonieră, dintre care câteva milioane sunt forme severe, cu sute de mii de decese.Virusul e mai agresiv și are tendința să decompenseze boli deja existente: cardiace, respiratorii, metabolice.

Pentru tine, ca pacient, diferența nu e doar de etichetă, ci contează pentru două motive. Pe partea de tratament, gripa se tratează cu antivirale specifice la persoanele cu risc, iar cazurile severe sunt monitorizate altfel decât o viroză banală. Pe partea de recuperare, după o simplă viroză e posibil să ai nevoie doar de câteva zile în care să dormi mai mult, să te hidratezi și să îți revii treptat. După o gripă serioasă sau o pneumonie, însă, corpul rămâne cu răni: plămânii nu mai lucrează la fel de eficient, inflamația generală se reduce greu, iar oboseala poate dura săptămâni sau luni.

Aici intră în discuție ideea de recuperare inteligentă, nu cea specifică spațiului balcanic, în care dacă se simt puţin bine îți reiei obiceiurile. Pentru unii pacienți, mai ales cei cu boli cronice sau cei care au avut episoade severe, este obligatoriu să discute cu medicul despre un plan care nu se oprește la rețeta clasică: terapie hiperbară pentru viroză respiratorie sau gripă pentru a îmbunătăți oxigenarea și a reduce inflamația, plus alte terapii de susținere adaptate fiecărui caz. Diferența dintre „am avut o viroză” și „am avut o gripă serioasă sau o pneumonie” se vede, în practică, exact aici: în cât de repede și cât de complet îți poți relua activitățile normale după ce boala a trecut de faza acută.

Pneumonie, bronșită, bronșiolită – când infecția „coboară” pe arborele respirator

Dacă infecția se limitează la nas, sinusuri și gât, vorbim în general de infecții ale căilor respiratorii superioare. Când inflamația coboară spre bronhii și plămâni, lucrurile devin mai sensibile, iar riscul de complicații crește vizibil, mai ales la copii mici, vârstnici și persoane cu boli cronice.

Bronșita acută înseamnă inflamația bronhiilor și aproape întotdeauna apărută după o viroză. Tusea este simptomul vedetă, poate fi productivă, cu spută, sau uscată și extrem de iritativă. Chiar dacă febra a trecut, tusea poate să te chinuie săptămâni întregi. Clinic, se știe că infecția în sine durează cam până la 7–10 zile, dar tusea post-bronșită poate persista 3–6 săptămâni, mai ales la fumători sau la cei cu bronșită cronică. La copii, bronșita acută reprezintă aproximativ o cincime din toate infecțiile respiratorii acute, deci nu e deloc o excepție, ci mai degrabă o afecțiune clasică a sezonului rece.

Bronșiolita este tipul de boală specific sugarilor și copiilor foarte mici, în care sunt afectate bronșiolele, adică căile respiratorii mic. De obicei este virală, cel mai des cauzată de virusul sincițial respirator (RSV), responsabil în diverse studii de 50–90% dintre bronșiolitele la copiii sub 2 ani. Se manifestă prin respirație grea, șuierături (wheezing), tuse supărătoare, alimentație dificilă, uneori febră și agitație sau apatie. În sezonul rece apar adevărate „valuri” de bronșiolită: majoritatea cazurilor sunt ușoare și se tratează acasă, dar aproximativ 2–3% dintre copii ajung să necesite spitalizare, mai ales sugarii sub 6 luni sau cei cu prematuritate, boli cardiace ori pulmonare. Dar, trebuie să știi că la această vârstă, orice problemă respiratorie este motiv serios de prezentare la medic sau în camera de gardă, pentru că rezerva lor respiratorie este foarte mică.

Pneumonia înseamnă inflamația plămânului propriu-zis, cu afectarea alveolelor, acele „punguțe” de aer în care are loc schimbul de gaze. Poate fi virală, bacteriană sau mixtă. De obicei, tabloul include febră prelungită sau care reapare după câteva zile de aparentă ameliorare, tuse productivă (uneori cu spută gălbuie sau verzuie), dificultăți de respirație cu senzație de lipsă de aer la eforturi mici, dureri toracice la respirație sau la tuse și o stare generală puternic alterată, cu slăbiciune, lipsă de poftă de mâncare și uneori confuzie la vârstnici.

La nivel global, pneumonia rămâne una dintre principalele cauze de deces la copiii sub 5 ani, responsabile pentru aproximativ 15% din decesele în această grupă de vârstă. Pentru România, estimări citate de specialiști arată că 7.000–8.000 de persoane mor anual din cauza pneumoniei, adică în jur de 20–25 de români în fiecare zi, iar la copiii mici se vorbește de faptul că aproximativ unul din patru decese are legătură cu pneumonia, ceea ce ne plasează printre țările cu povară mare a acestei boli

În cazul pneumoniilor severe și alte leziuni pulmonare acute sau cronice, tratamentul standard se bazează pe antibiotice dacă există infecție bacteriană dovedită sau probabilă, antivirale în anumite forme virale, oxigenoterapie hiperbară, hidratare, controlul febrei și suport respirator, de la simpla mască de oxigen până la ventilație non-invazivă sau chiar intubare în cazurile critice. În anumite situații, infecții complicate, hipoxemie care se ameliorează greu, sechele pulmonare post-virale sau post-pneumonice, oxigenoterapia hiperbară poate fi utilizată ca tratament adjuvant, crescând dramatic cantitatea de oxigen dizolvată în plasmă, îmbunătățind oxigenarea țesuturilor afectate și susținând, prin efectele sale antiinflamatorii și imunomodulatoare, controlul infecției și procesul de vindecare.

Otită, sinuzită, alergii – când nasul și urechile intră în joc

Otita medie acută (mai ales la copii) apare frecvent după o viroză respiratorie. Trompa lui Eustachio se închide, lichidul se adună în spatele timpanului, bacteriile găsesc un mediu perfect și apare inflamația dureroasă din ureche. Nu e deloc ceva rar: la nivel mondial se estimează în jur de 709 milioane de episoade de otită medie acută pe an, iar peste jumătate dintre ele apar la copiii sub 5 ani În Europa, până la 50–85% dintre copii au cel puțin un episod de otită până la 3 ani, iar în România unele date pediatrice arată că aproximativ 90% dintre copiii sub 6 ani trec prin măcar o otită, iar aproape jumătate dintre cei sub 3 ani au trei sau mai multe episoade până la această vârstă Practic, pentru un părinte, durerile de ureche după un episod de răceală sunt aproape un ritual de iniţiere al copilăriei, nu o excepție.

Sinuzita înseamnă inflamația sinusurilor, acele cavități aerate din oasele feței. Când se blochează drenajul lor, apar nasul înfundat persistent, presiunea în zona frunții sau obrajilor, secrețiile nazale groase, uneori cu miros neplăcut, cefalee, senzația de apăsare şi presiune la nivelul feţei.. La început, sinuzita este de obicei virală, ca o continuare a unei viroze banale, dar se poate complica bacterian dacă secrețiile stagnează. Dincolo de simptome, sinuzita este foarte frecventă: rinosinuzita acută are o prevalență anuală estimată între 6 și 15% în populație, iar rinosinuzita cronică (simptome peste 12 săptămâni) afectează cam 1 din 10 adulți în Europa. De asemenea, trebuie să ştii că fumatul crește semnificativ riscul de rinosinuzită cronică, la fel și un teren alergic necontrolat.

Alergiile sezoniere, în special rinita alergică, uneori însoțită de astm alergic au alt mecanism. Ele nu sunt infecții, ci reacții exagerate ale sistemului imunitar la alergeni precum polen, praf, acarieni, mucegai. La nivel european, studiile arată că aproximativ 20–25% dintre adulți au rinită alergică, iar manifestul EAACI atrage atenția că peste 150 de milioane de europeni suferă de boli alergice cronice și se estimează că până la jumătate din populația UE ar putea are o formă de alergie 2025. În România, studiile la copii și adolescenți arată deja prevalențe de peste 10–15% pentru rinită alergică, cu creșteri în zonele cu polen intens, cum sunt zonele cu ambrozie.

Important este că alergiile nu vin singure: rinita alergică este factor de risc atât pentru otita medie cu efuziune (lichid în spatele timpanului), cât și pentru rinosinuzita cronică, tocmai pentru că mucoasa nazală este permanent inflamată și drenajul se face prost. În sezonul rece, alergiile se „încrucișează” cu virozele: mucoasa deja inflamată reacționează mai agresiv la virusuri, simptomele sunt mai lungi, iar riscul de otite și sinuzite crește.

Când vine vorba de recuperare, lucrurile sunt destul de simple. Poți investi într-un aparat de purificare a aerului pentru a nu mai fi expus la alergeni. De asemenea, o vizită la camera hiperbară pentru alergii este binevenită, deoarece aceasta ajută la reducerea inflamației. Iar, prin efectele ei antiinflamatorii și de modulare imună, oxigenoterapia hiperbară poate susține un teren mai echilibrat la pacienții cu inflamație cronică a mucoaselor, episoade respiratorii repetate și comorbidități, atunci când este recomandată de medic, ca parte dintr-un plan complex de tratament, nu ca „truc” izolat.

Desigur, trebuie spus că terapia hiperbară nu este tratamentul de primă linie pentru alergii și nu înlocuiește antihistaminicele, spray-urile nazale sau evitarea alergenilor.

De ce unii oameni se refac greu după o viroză sau gripă

Probabil știi pe cineva sau chiar tu ai fost în situația de a remarca că săptămâni, sau chiar luni după ce ai avut o viroză, organismul nu s-a vindecat complet. Există explicații medicale clare pentru recuperarea grea după infecții respiratorii, de la o simplă viroză până la gripă sau pneumonie.

Mucoasa respiratorie are nevoie de timp să se regenereze. Când faci o viroză sau o gripă, virusurile nu inflamează doar un pic gâtul, sau faci pur și simplu roșu în gât, ci afectează structuri fine: epiteliul respirator, cilii (firele care „mătură” secrețiile), microcirculația. Studiile pe infecții gripale și pe SARS-CoV-2 au arătat că regenerarea completă a epiteliului respirator poate dura săptămâni, uneori chiar câteva luni, mai ales la fumători sau la persoane cu inflamație cronică. Asta explică de ce tusea și senzația de plămâni obosiți pot persista mult după ce febra a dispărut și analizele de rutină nu mai indică inflamație sau infecție.

Inflamația sistemică nu se oprește instant. În timpul unei infecții respiratorii serioase, crește nivelul de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-α, CRP etc.). Chiar și după eliminarea virusului, markerii inflamatori pot rămâne ușor crescuți, iar acesta se traduce prin stare de semi-gripă prelungită: oboseală, dureri musculare vagi, somn neodihnitor, toleranță scăzută la efort. Studii pe pacienți după gripă sau COVID-19 au arătat că, la o parte dintre ei, inflamația subclinică (CRP ușor crescut, citokine peste normal) persistă luni de zile și se corelează cu simptomele de oboseală și slăbiciune raportate de pacienți.

Sistemul imunitar este, la propriu, obosit. Când lupți cu o viroză serioasă, sistemul imunitar consumă rezerve mari de aminoacizi, vitamine (în special C, D, B-uri), minerale (zinc, magneziu), antioxidanți. Se consumă și resurse hormonale, nervoase, metabolice. Dacă după episod nu îi dai corpului somn decent, alimentație sănătoasă și, când e nevoie, ajutor țintit (cum este terapia intravenoasă cu vitamine), este foarte probabil să intri într-o perioadă de vulnerabilitate: răcești ușor, orice efort te obosește excesiv, ai probleme de concentrare. Nu e slăbiciune de caracter, e pur și simplu fiziologie.

Boli cronice preexistente încetinesc și mai mult recuperarea. Cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă, BPOC, astmul, diabetul, bolile autoimune, obezitatea, toate sunt asociate în studii cu risc mai mare de forme severe de gripă și pneumonie, dar și cu convalescență prelungită. Un diabetic cu control glicemic slab, de exemplu, are risc mai mare de infecții bacteriene secundare, vindecă mai greu inflamația pulmonară și obosește mai repede. Un pacient cu BPOC sau astm poate să se întoarcă foarte greu la nivelul de respirație de dinainte după un puseu infecțios. De aici și recomandările insistente din ghiduri ca persoanele cu boli cronice să fie în prim-plan pentru prevenție (vaccinare, monitorizare) și pentru programe de recuperare după infecții respiratorii.

După pandemia de COVID-19, avem și dovada cea mai clară despre cât de serios poate fi sindromul post-viral. Termeni precum „long COVID” sau „sindrom post-COVID” au fost descriși în sute de studii: oboseală persistentă, dificultăți de concentrare („brain fog”), dispnee la eforturi mici, tulburări de somn, palpitații, anxietate, toate prezente la luni de zile după episodul inițial, chiar și la pacienți care nu au avut forme critice. Mecanismele sugerate: inflamație cronică de joasă intensitate, dereglări ale microcirculației, disfuncție autonomă, reactivare imună exagerată. Ce e important pentru noi aici: nu e vorba doar de COVID. Multe dintre aceste mecanisme se aplică, mai blând, și după alte infecții virale respiratorii, inclusiv gripă sau viroze grave. .

În plus, contează enorm și care este parcursul vindecării unui episodul acut. Dacă imediat ce ți-a scăzut febra revii brusc la muncă, nu dormi suficient, mănânci haotic și mai tragi și de tine la sport ca să recuperezi, e ca și cum ai cere unui motor încins, abia oprit, să o ia din loc cu accelerația la podea. Nu e de mirare că se gripează.

De aceea, conceptul de recuperare inteligentă după infecții respiratorii, inclusiv terapia hiperbară pentru viroze respiratorii, nu este un moft, ci o piesă importantă din puzzle. Terapia hiperbară ajută la oxigenarea mai bună a țesuturilor, la reducerea inflamației și la modularea răspunsului imun, ceea ce poate face diferența pentru pacienții care rămân cu hipoxemie ușoară, inflamație pulmonară reziduală sau oboseală severă după o viroză sau o pneumonie.

Tradus în viața de zi cu zi, asta înseamnă să nu te mulțumești cu o îmbunătățire imediată a stării de sănătate, peecum scăderea febrei, ci să îți dai voie, și să ceri, un plan de recuperare: somn, alimentație, mișcare progresivă, plus terapii de susținere precum terapie hiperbară și vitaminoTerapie, atunci când un medic consideră că ai indicație pentru ele. Exact acest tip de abordare îți poate scurta luni întregi de oboseală şi tuse și îți poate reduce riscul ca următoarea viroză să te dea din nou complet peste cap.

Tratamentul clasic: ce rămâne esențial, indiferent ce terapii moderne alegi

Medicina modernă oferă foarte multe opțiuni de recuperare, însă acestea nu au niciun rost dacă prevenția și tratamentul clasic nu sunt luate în seamă, deoarece ele nu pot fi înlocuite. Astfel, în funcție de diagnostic și de severitate, tratamentul standard pentru răceală, viroză, gripă, bronșită sau pneumonie include câteva elemente de bun-simț medical, susținute de ghiduri europene și internaționale.

Hidratarea adecvată și odihna de calitate, par banale, dar nu este așa. Lichidele ajută la fluidizarea secrețiilor, mențin perfuzia tisulară și reduc riscul de hipotensiune, mai ales la febră. Ghidurile europene pentru infecții respiratorii acute (inclusiv cele citate de ECDC și OMS) subliniază faptul că, la formele ușoare și moderate, tratamentul este în principal suportiv: fluide, odihnă, alimentație adaptată toleranței. Chiar dacă stai acasă, dar muncești, nu este odihnă. Corpul are nevoie de câteva zile în care să nu fie împins la limită metabolic, nici fizic, nici psihic.

Antipiretice și antiinflamatoare sunt administrate la nevoie. Paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene (tip ibuprofen) rămân baza pentru controlul febrei și al durerilor musculare sau de cap, folosite cu cap, la dozele corecte. Ghidurile NICE și recomandările OMS pentru gripă și infecții respiratorii acute recomandă tratament simptomatic cu antitermice pentru confort, nu pentru „a normaliza cu orice preț” temperatura – febra este, până la un punct, parte a răspunsului imun.

Decongestionante nazale, lavaj nazal, tratament simptomatic pentru tuse trebuie luate în considerare. Spray-urile cu soluție salină, irigațiile nazale și, la nevoie, decongestionantele pe termen scurt (maxim 5–7 zile) ajută la drenaj și reduc riscul de sinuzită și otită. Pentru rinosinuzită se recomandă irigațiile nazale și corticosteroizii intranazali (în forme alergice sau cronice) ca piloni de tratament. Pentru tuse, ghidurile insistă pe tratament adaptat: nu toate tusele trebuie oprite cu sirop antitusiv; uneori e mai util un mucolitic și o hidratare corectă, ca secrețiile să poată fi eliminate.

Antibiotice se iau doar la nevoie, după ce ai consultat medicul. Aici e una dintre cele mai mari probleme în practica de zi cu zi. Majoritatea virozelor, a răcelilor și chiar multe bronșite acute sunt virale, nu bacteriene. Ghidurile medicale spun foarte clar: antibioticele nu sunt recomandate în infecțiile respiratorii virale necomplicate, pentru că nu grăbesc vindecarea și cresc riscul de rezistență antimicrobiană. Motivul pentru care te simți mai bine după antibiotice este pentru că majoritatea au efect antiinflamator. Dar în realitate același efect îl au și antinflamatoarele (cele mai populare sunt de tip ibuprofen), iar efectele secundare și cele pe termen lung sunt mai mici. Astfel, este foarte important să discuți cu medicul de familie înainte de a lua antibiotice ca să tratezi o simplă răceală.

Însă, antibioticul trebuie administrat când există suspiciune sau dovadă de infecție bacteriană: pneumonie bacteriană, otită medie acută purulentă, sinuzită bacteriană (simptome severe, prelungite, sau care „revin” după o aparentă ameliorare). În Europa, se estimează că până la 30–50% din antibioticele prescrise pentru infecții respiratorii sunt inutile sau nejustificate, ceea ce alimentează direct epidemia de rezistență antimicrobiană supravegheată de ECDC.

În cazul în care ai comorbidități sau boli cronice, este bine să discuți cu medicul de familie pentru a crea un plan de tratament personalizat. Spre exemplu, pentru gripă, antivirale precum oseltamivirul (se găsești în Tamiflu) pot fi recomandate la anumite categorii de risc (vârstnici, gravide, pacienți cu comorbidități, imunodeprimați) și sunt cel mai eficiente dacă se încep în primele 48 de ore de la debutul simptomelor.

La pacienți cu risc este necesară monitorizare atentă. Pentru vârstnici, cardiaci, BPOC, astmatici, diabetici, obezi, ghidurile europene recomandă praguri mai joase pentru prezentarea la medic și, la nevoie, internare. Monitorizarea saturației de oxigen (pulsoximetrie), a frecvenței respiratorii, a tensiunii arteriale și a funcției cardiace poate face diferența între viroza sezonieră și un început de insuficiență respiratorie sau cardiacă.

Prevenția este cea mai importantă când vine vorba de bolile de sezon

Când vorbim de gripă, viroze, pneumonii, otite, sinuzite și alergii, adevărul e destul de simplu: e mult mai ușor (și mai ieftin, și mai puțin stresant) să previi decât să tratezi și apoi să te chinui cu recuperarea. Iar la capitolul prevenție nu mai suntem de mult pe terenul tradițiilor, ci pe terenul datelor: există studii, rapoarte europene și analize de impact foarte clare.

Primul pilon este vaccinarea. Vaccinarea antigripală și vaccinarea împotriva COVID-19 rămân, în Europa, printre cele mai eficiente intervenții pentru a reduce riscul de forme severe, internări și decese la persoanele vulnerabile. Un raport ECDC din 2025, bazat pe modele aplicate în țările UE/SEE pentru sezonul 2024/2025, arată că programele de vaccinare au prevenit între 26% și 41% din internările pentru gripă la persoanele de peste 65 de ani și au redus internările pentru COVID-19 în aceeași grupă de vârstă cu 14–20%, în funcție de țară și de rata de vaccinare În termeni simpli: fără vaccin, spitalele ar fi avut cu un sfert până la aproape jumătate mai mulți pacienți vârstnici cu gripă și un procent semnificativ mai mare de pacienți cu COVID în fiecare sezon rece.

Pe de altă parte, acoperirea vaccinală rămâne sub ceea ce recomandă experții. Consiliul UE și ECDC au stabilit de ani de zile ca obiectiv ca cel puțin 75% dintre vârstnici și persoanele cu boli cronice să fie vaccinate anual împotriva gripei. Raportul ECDC privind recomandările și acoperirea pentru vaccinarea antigripală în sezonul 2024/2025 arată însă că mediana acoperirii la vârstnici a fost de doar 47–48%, cu variații între aproximativ 5% și 76% în funcție de țară; practic, doar câteva state (de exemplu Danemarca, Irlanda, Portugalia, Suedia) se apropie de ținta de 75%, în timp ce majoritatea sunt mult sub acest prag

La nivel de mesaj, chiar ECDC a ieșit public în 2025 și a spus clar: „rata de vaccinare antigripală rămâne sub 75% în rândul grupurilor vulnerabile și al personalului medical, în timp ce cazurile cresc mai devreme decât de obicei”.

Organizația Mondială a Sănătății, într-o informare recentă despre noua tulpină de gripă A(H3N2) sub-cladă K, supranumită supergripa, atrage și ea atenția: sezonul gripal 2025–2026 a pornit în Europa cu 3–4 săptămâni mai devreme decât de obicei, iar vaccinarea, chiar dacă nu oprește complet infecțiile, reduce semnificativ riscul de boală severă și de internare la categoriile de risc.

Al doilea pilon al prevenției ține de comportament și igienă, și aici tot nu vorbim doar de bun simț, ci din studii. Spălatul pe mâini pare banal, dar meta-analizele pe studii randomizate arată că o igienă corectă a mâinilor reduce semnificativ riscul de infecții respiratorii acute în comunitate. O analiză sistematică și meta-analiză publicată în 2022 arată că fiecare apălare corectă a mâinilor este asociat cu o reducere de aproximativ 3% a probabilității zilnice de a dezvolta o infecție respiratorie, iar la programe bine implementate scade clar numărul de infecții și absențele din școli și locuri de muncă.

Pe lângă aceste măsuri clasice, se adaugă ceea ce OMS și ECDC numesc „eticheta respiratorie”: tușit și strănut în pliul cotului sau în șervețel de unică folosință, aerisirea frecventă a încăperilor, stat acasă când ești bolnav, în loc să mergi la birou sau în vizită la bunici cu febră și tuse. În comunicatul ECDC din octombrie 2025, mesajul este foarte direct: pentru a reduce presiunea pe spitale în sezonul de virusuri respiratorii, este nevoie de un pachet de măsuri : vaccinare, igienă a mâinilor, etichetă respiratorie și, la nevoie, utilizarea măștii în medii aglomerate

La nivel individual, prevenția mai înseamnă și altceva: controlul bolilor cronice (tensiune, diabet, BPOC, astm), renunțarea la fumat, somn decent, alimentație rezonabilă și mișcare regulată. Studiile arată clar că persoanele cu diabet necontrolat, obezitate sau boli cardiace au un risc semnificativ mai mare de complicații și deces în gripă și pneumonie, comparativ cu persoanele sănătoase de aceeași vârstă.. Cu alte cuvinte, vaccinul ajută, dar terenul pe care cade acel virus contează la fel de mult.

Dacă punem toate acestea cap la cap, prevenția înseamnă mai mult decât să te vaccinezi în fiecare an. Înseamnă: să te vaccinezi anual dacă ești în grupele de risc (sau locuiești cu cineva vulnerabil), să ții sub control bolile cronice, să ai reflexul de a te spăla pe mâini și de a sta acasă când ești bolnav, să folosești masca și bunul simț în spații aglomerate în plin sezon de viroze. Toate acestea reduc șansa să ajungi în situația în care ai nevoie de internare, oxigen sau terapii avansate.

Pe acest fundal solid, prevenție, tratament clasic corect, stil de viață cât de cât echilibrat, discuția despre oxigenoterapie hiperbară, vitaminoterapie intravenoasă și celelalte servicii Hyperbarium are cu adevărat sens. Terapiile moderne nu vin să înlocuiască vaccinul, igiena sau responsabilitatea personală, ci să ajute acolo unde, în ciuda tuturor măsurilor, ai făcut o formă mai severă, te-ai ales cu sechele sau pur și simplu te recuperezi greu.

Rolul terapiei hiperbare în recuperarea după bolile de sezon

Când vorbim de tratament oxigen hiperbar pentru boli sezoniere, ne referim oxigenrarea suplimentară a țesuturilor într-o cameră presurizată la peste 2–3 atmosfere absolute. Sună complicat, dar ideea e simplă: la aceste presiuni, oxigenul nu se mai plimbă doar legat de hemoglobină, ci se dizolvă masiv în plasmă și în lichidele din corp. Asta permite oxigenului să ajungă mai bine în țesuturi inflamate sau cu circulație deficitară, exact ceea ce întâlnim după viroze, gripă sau pneumonii care te ține la pat.

La Hyperbarium, oxigenoterapia hiperbară se face într-o cameră multiplace, dispozitiv medical de Clasa IIB, produsă în Germania, cu 16 locuri, cu oxigen medical de puritate 100% și presiuni de până la 3 ATA, adică în zona recomandată de ghidurile internaționale ECHM și UHMS pentru terapie hiperbară medicală, nu pentru wellness. Practic, vorbim de condiții de spital, dar într-un mediu dedicat recuperării.

De ce să apelezi la terapie hiperbară pentru bolile de sezon?

Gândește-te la gripă, viroze respiratorii și pneumonii: toate lasă în urmă inflamație, microcirculație afectată și, uneori, hipoxemie ușoară sau moderată. Exact aici intră în scenă combinații de tip terapie hiperbară și oxigenoterapie pentru viroza respiratorie, atunci când medicul decide că pacientul are de câștigat de pe urma unei oxigenoterapii mai eficiente decât simpla mască de oxigen.

Primul mare efect al terapiei hiperbare este cel antiinflamator și imunomodulator. Mai multe studii au arătat că terapia hiperbară poate reduce citokinele proinflamatorii și poate crește producția unor citokine cu rol antiinflamator, reechilibrând răspunsul imun.

Aplicat la bolile de sezon, mecanismul este logic: dacă după o gripă severă sau o pneumonie virală plămânul tău a rămâne inflamat și oxigenează mai prost. Astfel, oxigenoterapia hiperbară poate contribui la reducerea edemului și a inflamației țesuturilor pulmonare, la îmbunătățirea oxigenării acolo unde plămânul încă nu lucrează la 100% și la accelerarea procesului de reparare tisulară. De asta este propusă terapia hiperbară pentru bolile de sezon ca metodă de recuperare.

Efect antibacterian și sinergic cu antibioticele

Al doilea efect important al terapiei hiperbare, mai ales când vorbim de complicații bacteriene după viroze (otite, sinuzite, pneumonii bacteriene), este rolul ei în lupta cu microbii.

Un studiu experimental realizat de Almzaiel și colab. a arătat că o singură ședință de 90 de minute de HBOT crește semnificativ „explozia respiratorie” a neutrofilelor – adică capacitatea lor de a produce radicali de oxigen și de a ucide bacterii precum Staphylococcus aureus. Cu alte cuvinte, în mediu hiperoxic, leucocitele devin mai eficiente la omorât bacterii.

O revizuire amplă publicată în 2023 (Zhou et al.) subliniază că terapia hiperbară este folosită, de regulă, ca tratament adjuvant în infecții grave sau anaerobe, tocmai pentru că hiperoxia poate îmbunătăți activitatea unor clase de antibiotice (beta-lactamine, chinolone, aminoglicozide) și poate crea un mediu ostil bacteriilor care adoră condițiile cu puțin oxigen.

Tradus pe înțeles: nu vorbim de înlocuirea antibioticelor cu terapie hiperbară, ci de un parteneriat: oxigenoterapie hiperbară creează un mediu bogat în oxigen, în care leucocitele lucrează mai eficient, iar anumite antibiotice funcționează mai bine. Asta poate conta mult în complicații respiratorii greu de controlat, la pacienți cu imunitate slăbită sau cu infecții mixte.

Recuperarea după pneumonie, gripă severă sau viroză complicată

După o pneumonie, o gripă severă sau o viroză agresivă, mulți pacienți rămân cu oboseală intensă, lipsă de aer la eforturi mici, senzația de „plămâni obosiți”, tuse reziduală și toleranță redusă la efort, exact acel tablou în care simți că boala a trecut, dar corpul încă nu ține pasul.

În astfel de situații, un program de terapie hiperbară integrat într-un plan medical (nu în locul lui) poate susține refacerea microcirculației pulmonare, reducerea inflamației reziduale și accelerarea vindecării. Studiile pe pacienți cu pneumonie virală severă, în special COVID-19, sunt încurajatoare.

O serie de cazuri și studii clinice (Allam 2022, Kjellberg 2023, Wang 2024) raportează că oxigenoterapia hiperbară este fezabilă și sigură la pacienți cu pneumonii virale severe, poate îmbunătăți saturația, reduce inflamația și chiar riscul de „eșec terapeutic”, adică necesitatea escaladării terapiei (ventilație, transfer în ATI),

Pe baza acestor date și a experienței clinice, în categoria de terapie hiperbară pentru gripă și viroză pot intra pacienți cu pneumonii cu recuperare lentă, viroze respiratorii repetate pe un teren cronic fragil, BPOC sau astm decompensate în sezonul rece și sechele post-virale (inclusiv post-COVID) cu hipoxemie ușoară sau afectare funcțională. Pentru ei, câteva ședințe de oxigenoterapie hiperbară nu trebuie văzut ca un lux, ci parte dintr-un protocol bine gândit, evaluat și monitorizat de medici specializați în pneumologie și boli infecțioase, cum este echipa Hyperbarium.

Terapie hiperbară și alergiile. Care este rolul terapiei hiperbare

Terapia hiperbară pentru alergii ajută la reducerea inflamației și la reglarea imună. Aceasta poate atenua inflamația căilor aeriene și infiltratul eozinofilic, adică exact acea aprindere alergică a bronhiilor, spun studiile.

Astfel, nu vorbim de o terapie de primă linie pentru alergii, în continuare, baza rămâne controlul expunerii la alergeni, tratamentul alergologic (antihistaminice, spray-uri nazale, eventual imunoterapie) și managementul astmului conform ghidurilor. Dar într-un context de inflamație cronică a mucoaselor, episoade respiratorii repetate și oboseală post-virală, o vizită la camera hiperbară pentru alergii poate avea un rol de suport: poate contribui la un control mai bun al inflamației cronice, la îmbunătățirea oxigenării în contextul hiperreactivității bronșice și la o recuperare mai bună între episoadele de infecții suprapuse.

Important este că decizia nu se ia din Google sau ChatGPT, ci individual, după consult alergologic și/sau pneumologic. Nu există un protocol universal pentru alergii în cameră hiperbară, ci doar pacienți evaluați punctual, la care medicul consideră că terapie hiperbară are sens într-un plan complex de tratament.

De la primul strănut la un plan de recuperare adevărat

Bolile de sezon, de la răceli și alergii până la gripă, viroze complicate, pneumonii, bronșite, bronșiolite, otite și sinuzite, nu sunt doar episoade trecătoare. Pentru foarte mulți oameni, ele lasă urme: oboseală, tuse, scăderea rezistenței, inflamație care mocnește.

Oxigenoterapia hiperbară, așa cum este practicată la Hyperbarium, într-o cameră hiperbară medicală, la presiuni terapeutice și cu oxigen 100%, este un instrument puternic pentru a accelera vindecarea, a modula inflamația și a sprijini sistemul imunitar după infecții respiratorii. VitaminoTerapia intravenoasă și celelalte terapii inovatoare completează acest tablou, oferind un plan integrat, adaptat fiecărui pacient.

Dacă simți că nu îți revii după o gripă sau o viroză, dacă faci des pneumonii sau bronșite, dacă alergiile îți tot sabotează sezonul rece, nu e nevoie să rămâi blocat în cercul vicios al bolilor de sezon. Iar data viitoare când sezonul de viroze lovește, nu te vei fi suprins de răceală ci vei fi pregătit cu un plan de recuperare. Asta este, de fapt, diferența dintre a accepta pasiv bolile de sezon și a avea o strategie reală de sănătate.